Duhovnicul Ioachim Spătaru de la Neamţ

Era fiul localităţii Belceşti, din judeţul Iaşilor, din 1896. A intrat pe poarta marii lavre a Moldovei în anul 1921, cunoscând viaţa monahală prin nevoinţă, răbdare şi mai ales prin ascultarea faţă de duhovnicii Neamţului.

Pentru vieţuirea sa aspră, monahul Ioachim a primit darul preoţiei, apoi conducerea Schitului Pocrov. Treptat, a ajuns unul dintre cei mai căutaţi duhovnici pentru călugării nemţeni, dar mai ales pentru credincioşii din zona Pipirigului. Orice credincios care îl căuta era mângâiat şi spovedit, primind astfel liniştea sufletească. După o perioadă de timp, duhovnicul Ioachim s-a întors în lavră, unde chilia sa era un adevărat paraclis şi casă de oaspeţi pentru credincioşii din Bucovina şi Ţara de Jos. Totodată, ieromonahul Ioachim îndeplinea pravila, timp de 50 de ani slujind la altarul bisericii voievodale de la Neamţ. În miercurea din Săptămâna Patimilor a anului 1976, pe când mergea la biserică, părintele Ioachim şi-a simţit sfârşitul pământesc. Însemnându-se cu sfânta cruce, bătrânul duhovnic şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.