Duminica a 17‑a după Rusalii la Catedrala Patriarhală
Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 18 februarie, în mijlocul credincioșilor bucureșteni reuniți în rugăciune în lăcașul de pe Colina Patriarhiei. Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai Catedralei Patriarhale, și a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat Evanghelia duminicală (Matei 15, 21‑28).
Ierarhul a tâlcuit sensurile duhovnicești ale pasajului evanghelic ce relatează întâlnirea și convorbirea Mântuitorului Iisus Hristos cu femeia cananeeancă din ținuturile Tirului și ale Sidonului: „În mod pedagogic, Mântuitorul a parcurs toate aceste etape ale dialogului cu femeia păgână pentru a arăta virtuțile ei. Evanghelia de astăzi, concluzionată cu minunea săvârșită de Mântuitorul Hristos, ne arată cât de importantă este credința nezdruncinată. Trebuie să o cultivăm mereu prin rugăciune, prin citirea Sfintelor Scripturi, prin spovedanie, curățindu‑ne sufletul de păcate ca, în acest fel, să putem înțelege mai bine tainele descoperite nouă în Sfintele Evanghelii. Evanghelia de astăzi ne mai arată cât de importantă este rugăciunea unora pentru cei aflați în suferință, pentru cei care nu se mai pot ruga, au uitat să o facă sau, rătăcind în ideologiile secolului nostru, nu mai vor să se roage. Adeseori și noi, slujitorii Bisericii, întâlnim femei, mame ca și cananeeanca din Evanghelia de astăzi, care vin la biserici și la mănăstiri cu lucruri ale copiilor lor pentru a fi stropite cu agheasmă sau unse cu untdelemn sfințit, pentru ca Dumnezeu să ajute acestor copii care au uitat de Biserică, care nu mai țin cont de învățătura ei, care au uitat de Dumnezeu sau nu mai socotesc a fi util să se roage. Astăzi învățăm că trebuie să îi purtăm în rugăciunile noastre pe părinții și pe copiii noștri. Mai învățăm din acest pasaj evanghelic cât de importantă este smerenia, umilința acceptată de bunăvoie. Dumnezeu răsplătește întotdeauna inimi smerite, așa cum ne învață David Prorocul în Psalmul 50, pe care îl rostim atât de des. De asemenea, învățăm că dacă ne rugăm lui Dumnezeu și nu primim răspuns, nu înseamnă că trebuie să abandonăm rugăciunea. Să avem înainte pilda femeii cananeence care, deși pare a fi respinsă de Domnul, prin rugăciunile ei stăruitoare primește ceea ce a voit: vindecarea fiicei și eliberarea ei de sub posesia demonilor”.
„Să știm că nu este suficient că ne numim creștini, așa cum pentru iudei nu era suficient că erau sămânța lui Avraam. Copii ai lui Avraam și fii ai credinței ne fac doar virtuțile pe care le cultivăm în viață: credința prin care cultivăm o relație personală cu Dumnezeu Cel în Treime închinat, ostenelile pe care le împlinim, dragostea pentru Hristos și convingerea că de la El vin tot darul cel desăvârșit și bogăția harului”, a adăugat Preasfinția Sa.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.