Dumnezeu a sădit în toți sămânța măreției

Nimeni nu a reușit să realizeze ceva măreț, cu excepția celor care au îndrăznit să creadă că sunt superiori circumstanțelor, spunea un important director de publicitate american, Bruce Burton.

Dumnezeu a sădit în noi toți sămânța măreției, chiar dacă aceasta rămâne de obicei în stare latentă. Dar, în momentul când ne încredințăm lui Dumnezeu, noi udăm aceste semințe, oferindu-le șansa să crească și să se dezvolte.

Teama de înfrângere nu trebuie să ne stea niciodată în drum. Nu este suficient să recunoaștem că eșecul este o parte firească din procesul obținerii victoriei finale. Ca să trecem la acțiune, avem nevoie să credem cu convingere că putem câștiga prin nădejdea în Dumnezeu.

Victoria constituie cea mai bună metodă de stimulare. Romancierul englez David Ambrose recunoștea acest adevăr: „Dacă ești înzestrat cu dorința de a învinge, ai obținut jumătate din victorie; dacă nu, ai obținut jumătate din înfrângere”.

Un exemplu ilustrativ este cel al prorocului Daniel din Vechiul Testament.

Scriptura ne spune că în secolul al VI-lea înainte de Hristos se afla la curtea regelui persan Darius Medul, un evreu pe nume Daniel. Fiindcă în el era un duh înalt, toți dregătorii îl invidiau, lucru care a dus la aruncarea lui în groapa cu lei. Dar Dumnezeu a trimis pe îngerul Său și a astupat gura fiarelor, care nu i-au făcut nici un rău slujitorului Domnului. Drept urmare, prorocul a fost eliberat și regele a dat poruncă ca în cuprinsul împărăției sale toți „să se teamă și să tremure înaintea Dumnezeului lui Daniel, că El este Dumnezeul Cel viu, Care rămâne în veci, iar stăpânirea Lui nu va avea sfârșit”. Finalul acestei întâmplări care putea duce la moartea tânărului iudeu al istorisirii de azi este consemnat memorabil în Scriptură: „Și Daniel se afla într-o stare fericită în regatul lui Darius, regele perșilor”.