„Duşmanul“ nevăzut din pâine

Pâinea, cel mai banal dintre alimente, nelipsită din dieta noastră zilnică, reprezintă pentru o parte dintre români pericolul cel mai de temut. Vorbim despre cei care prezintă intoleranţă la glutenul din făina de grâu, orz, ovăz sau secară, boală cunoscută în lumea medicilor sub denumirea de celiachie. Statisticile oficiale arată că trei români dintr-o sută se nasc cu această boală.

Deşi procentul nu este alarmant, copilul cu celiachie trăieşte într-o tensiune continuă, iar frustrările legate de regimul alimentar, pe care trebuie să-l respecte o viaţă întreagă, nu întârzie să apară Deşi intoleranţa la gluten se manifestă ca orice altă alergie, fiind obligatorie eliminarea din dietă a factorului care o produce, pentru multe dintre familiile româneşti, afecţiunea duce la adevărate drame. Pe măsură ce cresc, copiii sunt tot mai frustraţi, sunt tentaţi să încerce gustul alimentelor pe care nu au voie să le consume şi asta mai ales în colectivităţi. Unele probleme legate de boală sunt create chiar de mamele copiilor, care, din lipsă de informaţie sau de educaţie medicală, nu înţeleg de ce nu au voie să-şi hrănească micuţii cu biscuiţi, pâine sau paste făinoase. Potrivit specialiştilor în gastroenterologie, intoleranţa la gluten sau boala celiacă, aşa cum este denumită în limbajul medical, reprezintă o reacţie alergică a organismului uman, pe un fond moştenit genetic, la o fracţiune proteică din gluten, adică o componentă a făinii de grâu, orz, ovăz sau secară. Statisticile arată că trei români dintr-o sută se nasc cu această boală, însă specialiştii nu sunt convinşi de justeţea datelor, dat fiind diagnosticul dificil. Cert este însă că o dată diagnosticată, celiachia nu trebuie neglijată. De altfel, singurul mijloc de a ţine în frâu manifestările specifice şi de a nu da naştere la complicaţii ireversibile este tratamentul dietetic. „Este o boală provocatoare, pe de o parte, pentru că poate fi prevenită ca şi complicaţii printr-un regim special, dar, pe de altă parte, deoarece are multe aspecte de boală extradigestivă, cu manifestări atipice extraordinar de diverse. În forma tipică se caracterizează prin tulburări digestive, cu diaree cronică, care duce la încetinirea creşterii şi la un deficit statural şi ponderal. Copiii sunt slabi, mici, cu un abdomen proeminent“, ne-a explicat prof. univ. dr. Evelina Moraru, medic primar pediatru şi imunologie-alergologie, specialist în gastroenterologie în cadrul Clinicii II Pediatrie, Spitalul Clinic de Copii „Sf. Maria“ din Iaşi. Aşadar, în unele cazuri, simptomele apar, uşurând munca medicilor în stabilirea diagnosticului. Alteori însă, lucrurile se complică, deoarece boala dă manifestări atipice, cum sunt anemia, rahitismul, mergând chiar şi până la o tulburare psihică. Relevante în acest sens sunt rezultatele unor studii de specialitate, care demonstrau că manifestările de schizofrenie la adolescenţi s-au atenuat după ce bolnavii au ţinut un regim fără gluten. „Există, de asemenea, şi forme silenţioase, care au numai manifestare serologică. Asta înseamnă că numai prin anumite semne date de serologie pot fi depistate“, a completat dr. Evelina Moraru. Diagnostic mult mai rapid Chiar dacă celiachia are predominanţă în rândul copiilor, experienţa gastroenterologilor din ultimii ani arată că şi adulţii pot manifesta, la un moment dat, simpotmele specifice acestei boli. Constatarea este valabilă în cazul pacienţilor care prezintă limfoame (tumori maligne ale sistemului imun). De altfel, nici incidenţa afecţiunii nu este perfect cunoscută de specialişti. „Studiile făcute arată o incidenţă de 2-3%. Dar, spre exemplu, la populaţia suedeză, care este considerată cea mai sănătoasă, aproape perfectă, se înregistrează o incidenţă de 8%, ceea ce mi se pare foarte mult“, a precizat dr. Moraru. Din acest motiv, în ultimii ani, metodele de diagnostic au fost îmbunătăţite considerabil, astfel că de la un an, cât dura înainte stabilirea certă a acestuia, astăzi se poate face în doar câteva zile. Cu cât diagnosticul este mai precoce, cu atât riscul de a face complicaţii este mai mic. „La început, diagnosticul se baza exclusiv pe biopsia intestinală. Se făceau, însă, trei biopsii: una pentru a depista boala, a doua pentru stabilirea regimului şi a treia la un an de regim liber, ca să constaţi dacă revine boala. Lucrurile s-au modificat acum, pentru că diagnosticul este serologic. Acum e mult mai simplu. Se ia o probă de sânge, se fac anticorpii antitransglutaminazici şi ştii dacă există sau un boală celiacă. Cu toate astea, noi facem şi o biopsie, dar una singură, pentru a observa în ce stadiu este boala“, a precizat specialistul în gastroenterologie. Spitalul de Copii „Sf. Maria“ din Iaşi este singura unitate medicală din Moldova în care boala celiacă poate fi diagnosticată complet. Probele serologice sunt analizate în cele două clinici de gastroenterologie ale spitalului, respectiv Clinica a III-a şi Clinica a V-a. Cum se produce, de fapt, intoleranţa În momentul în care se introduce alimentul cu gluten, în organism se creează o reacţie imunologică, pentru care există o predispoziţie genetică. Altfel spus, atunci când mamele se hotărăsc să diversifice alimentaţia copilului apar şi primele manifestări ale bolii. „Unele mame, ignorante, dau şi de la două-trei luni copilului o bucăţică de biscuit sau un covrigel. Atunci, la cei care au predispoziţie pentru boală, apar primele tulburări digestive. Începe ca o diaree, care nu se mai termină, copilul se distrofiază, apar tulburări de creştere şi se ajunge la complicaţii“, ne-a explicat dr. Moraru. Experienţa pediatrilor arată că formele tipice de intoleranţă la gluten apar la copii în jurul vârstei de un an de zile, însă, ca urmare a faptului că la români există foarte multe erori în alimentaţie, boala poate apărea şi la vârste mai mici, chiar în primele şase luni de viaţă. Un alt factor care contribuie la manifestarea timpurie a afecţiunii sunt adenovirusurile. Cu alte cuvinte, dacă bebeluşul face o viroză, din cauza faptului că virusul are o structură similară cu cea a glutenului, pot apărea manifestări specifice de boală. Sunt însă şi cazuri, în care se diagnostichează şi preşcolari sau chiar copii de vârstă şcolară. Pe măsură ce copilul creşte, apare frustrarea O dată cu înaintarea în vârstă, copiii cu celiachie devin din ce în ce mai frustraţi. Nu înţeleg de ce nu pot să mănânce alimentele de care sunt privaţi, sunt tentaţi să le încerce, iar unii renunţă chiar la dietă, cu toate riscurile care survin. Partea cea mai grea intervine atunci când aceşti copii sunt integraţi în colectivităţi (grădiniţe, şcoli), unde tentaţiile sunt şi mai mari, iar supravegherea de către educatoare sau învăţătoare nu poate fi făcută întotdeauna cu rigurozitate. „La început e frustrată familia. Mamei i se pare că i-ai spus o catastrofă. «Cum să nu-i dau tăiţei, pâiniţă? Atunci ce să-i dau?». Deci, pe lângă faptul că trebuie să fie de acord cu acest regim, trebuie să mai şi păzească copilul. Pentru că pe măsură ce ţine regimul, acestuia îi creşte pofta de mâncare. Apoi apare frustrarea la copil. Am văzut copii care căutau, umblau şi furau pâine sau se duceau la grădiniţă şi cereau de la ceilalţi“, a spus medicul. Există însă şi un efect invers. Copii care sunt frustraţi, dar sunt atât de conştienţi de boală, încât e imposibil să nu fie afectaţi psihologic, chiar dacă respectă tratamentul alimentar. De altfel, îndată ce dieta fără gluten a fost impusă, copilul devine necomunicativ, nervos, nu are poftă de mâncare. Dieta, singura cale de supravieţuire Pentru bolnavii cu intoleranţă la gluten, singura posibilitate de a duce o viaţă normală o constituie dieta. Mai precis eliminarea din alimentaţie a tuturor acelor produse care conţin făină de grâu, orz, ovăz sau secară, dar şi a celor care conţin doar urme din aceste componente ale făinii. „Glutenul trebuie exclus complet, dacă vrem ca evoluţia să fie bună. Pacientul are voie să mănânce doar orez, făină de porumb sau un grâu care este modificat genetic, în sensul că nu conţine gluten, dar nu o modificare despre care se discută atât de mult în presă, care să afecteze corpul uman; o modificare genetică benefică“, a subliniat specialistul gastroenterolog. În faza acută a bolii, nu este permis nici consumul de lapte, cel puţin pentru o lună de zile, pentru că se manifestă şi o intoleranţă la lactoză. În cazul în care bolnavul renunţă la dietă şi consumă alimente cu gluten, poate ajunge la anemie, osteoporoză, chiar la malignizare. Persoanele cu celiachie au însă voie să consume carne, legume şi orez şi fructe, fără vreo restricţie anume. Copiii italieni sau francezi nu resimt frustrările Asta pentru că în Italia şi Franţa există grâu modificat genetic, fără gluten, din care se produc pâine, prăjituri, biscuiţi şi produse dintre cele mai diverse. Există chiar patiserii cu astfel de sortimente, extrem de apetisante. În Italia, potrivit statisticilor, incidenţa bolii este foarte mare. Din acest motiv, italienii au ajuns la un adevărat „cult“ în a o depista şi trata. „Au preparate din patiserie mai atrăgătoare decât cele normale: cozonac, cornuri. Nu există frustrare pentru aceşti copii acolo. Mulţi dintre românii care lucrează în Italia transportă cu sacii astfel de produse în ţară“, a mai spus dr. Evelina Moraru. În România, în prezent există o singură firmă, la Bucureşti, care comercializează produse destinate exclusiv celor cu intoleranţă la gluten, toate preparate pe bază de făină de orez. De asemenea, la Târgu-Mureş a început experimentarea grâului modificat genetic, care să nu conţină gluten, însă proiectul este abia în stare incipientă. Etichetarea alimentelor, o problemă a autorităţilor române Pentru ca cei cu boală celiacă să se poată feri de alimentele care le fac rău, acestea ar trebui să fie etichetate corespunzător, cu menţinea: „conţine gluten“ sau „conţine urme de gluten“. Totuşi, acest lucru nu se întâmplă de fiecare dată, mai ales că autorităţile nu au impus o reglementare clară în acest sens. „Au început totuşi să eticheteze şi la noi. În farmacii există inscripţia «gluten free». În străinătate este obligaţia celor care se ocupă de siguranţa alimentelor să specifice pe etichetă componenţa lor. În România nu există o reglementare oficială strictă“, a mai spus dr. Moraru. ▲ Scăderea în greutate, primul semnal de alarmă Alexandra are 10 luni şi este internată împreună cu mama la Spitalul de Copii din Iaşi, după ce la vârsta de şase luni medicul de familie a constatat că a slăbit considerabil. Fetiţa s-a născut cu o greutate foarte bună, respectiv 4,3 kg, iar problemele au apărut după diversificarea alimentaţiei. „Până la şase luni i-am dat piept, după care am început să-i dau şi alte alimente. Apoi, am fost la vaccinare, doctoriţa mi-a cântărit-o şi avea doar 5,5 kg. În mod normal ar fi trebuit să aibă dublul greutăţii de la naştere. Acela a fost primul semn. Pentru început, medicul a crezut că este o problemă digestivă şi mi-a recomandat să o hrănesc cu lapte fără lactoză. Nu a avut efect şi aşa am ajuns la Iaşi“, ne-a explicat Iuliana Aiecoboaie, de 32 de ani, din Roman, mama Alexandrei În urma examenului serologic, fetiţa a fost diagnosticată cu boală celiacă şi va începe un tratament din care va fi exclus cu desăvârşire glutenul. Mama este optimistă şi nu-şi doreşte decât ca fetiţa să revină la greutatea normală. „Pentru ca totul să fie bine, va urma, pentru o vreme, dieta cu lapte de soia, deoarece în primă fază, aşa cum v-am spus, se manifestă şi o intoleranţă la lapte şi, desigur, va ţine regim fără produse cu gluten. E un copil inteligent, frumos şi are toate şansele unei vieţi normale“, ne-a spus dr. Evelina Moraru, care s-a ocupat îndeaproape de cazul Alexandrei. ▲ Alimente interzise Din alimentaţia copiilor cu intoleranţă la gluten trebuie excluse definitiv pâinea, carnea preparată cu făină de grâu, orz, secară, brânzeturile care conţin gumă de ovăz, pastele făinoase, piureurile de legume din comerţ, legumele în sos, preparatele şi semipreparatele şi unele salate de legume din comerţ, sosurile din fructe, umpluturile pentru prăjituri, pâinea din grâu, orz, ovăz, secară, snacks-urile pe bază de grâu, orz, ovăz sau secară, sosurile pentru salate din comerţ, toate prăjiturile comercializate pe piaţă, bomboanele. Restricţiile în ce ceea ce priveşte alimentele comercializate în magazine vin ca urmare a faptului că în prepararea acestora se folosesc aditivi care conţin gluten. ▲Alimente permise Dieta celor care suferă de celiachie include toate tipurile de lactate şi carne, ouă crude sau preparate termic, cartofi, orez, paste făinoase fără gluten, toate sortimentele de legume şi fructe, produse de panificaţie pe bază de porumb şi orez, floricele de porumb, napolitane din orez, unt, margarină, uleiuri vegetale, nuci, unt de arahide, maioneză, supe şi ciorbe preparate în casă, utilizând numai ingredientele permise, prăjituri, fursecuri, budinci şi îngheţate preparate în acelaşi mod, gem, miere, ciocolată, nucă de cocos, pastă de tomate, măsline, murături. ▲Ce rol are glutenul în alimentaţie Principalul rol al glutenului este acela de a conferi elasticitate aluatului frământat din făina cerealelor. Proteinele care formează acest gluten sunt responsabile de existenţa sau inexistenţa acestei proprietăţi a aluatului. La coacerea aluatului, glutenul este cel care suportă procesul de coagulare. Mai precis, glutenul este responsabil de dospirea pâinii şi a altor produse de brutărie, servind ca un soi de liant alimentar. Peliculele de gluten, care înglobează granulele de amidon parţial gelifiate, formează pereţii porilor miezului de pâine. Calitatea şi cantitatea glutenului din făină reprezintă principalele caracteristici de care depind însuşirile ei de panificaţie. Astfel, făina cu conţinut mai mare de gluten este de mai bună calitate şi este folosită pentru produse de panificaţie superioare. Conţinutul redus de gluten conferă însă produselor din făină un volum mai mic, formă aplatizată şi o durată scăzută de menţinere a prospeţimii. Tradiţia alimentară a românilor face ca, în general, să fie preferate produsele de panificaţie de calitate superioară, voluminoase, pufoase, care să se poată menţine în stare proaspătă mai mult timp. Singurele cereale care nu conţin gluten sunt porumbul şi orezul.