Educația religioasă a tinerilor în contextul secularizării actuale

Derulat în perioada 4-7 septembrie 2016, la București, în Sala „Conventus” din Palatul Patriarhiei, Congresul Internațional de Teologie, cu tema: „Educația religioasă a tinerilor în contextul secularizării actuale“, a abordat o tematică generoasă din perspectiva modului în care se realizează educația religioasă în cadrul Familiei, Școlii și Bisericii. La lucrările congresului au participat numeroși invitați din străinătate din cadrul diferitelor Biserici Ortodoxe surori.

La inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în acest an congresul a fost programat imediat după Întâlnirea Tinerilor Creștini Ortodocși din toată lumea din Capitală (1-4 septembrie), ca o continuare firească a acesteia. Astfel, toți participanții la congres au putut prelua imediat, la modul cel mai concret, mesajul tinerilor, au putut să-i întâlnească și să trăiască emoțiile pe care ei ni le-au transmis pe parcursul celor patru zile.

După sesiunea festivă a congresului, la care au fost prezente, alături de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, oficialități ale statului român, în cadrul celorlalte șapte sesiuni, desfășurate pe parcursul a patru zile, au fost susținute referate pe teme de actualitate privind educația religioasă în contextul societății secularizate de astăzi, urmate de dezbateri. Punctul de plecare a lucrărilor au fost referatele despre modul în care se realizează astăzi educația religioasă în familia creștină, s-a continuat cu statutul educației religioase în școlile publice și în Bisericile Ortodoxe surori, iar în cadrul ultimei sesiuni au fost discutate aspecte ale formării tinerilor pentru viață.

Concluziile desprinse arată că educația religioasă nu trebuie să se desfășoare unilateral, doar la ora de Religie, ci într-o permanentă corelare cu Biserica și cu Familia. De toți cei trei factori depinde formarea religioasă a tinerilor, care trebuie privită ca o activitate multi­factorială. Astfel, vectorii educației - Biserica, Școala și Familia - trebuie să intre unii cu alții în simfonie și armonie, nu în concurență. Fiecare factor poate reflecta la felul în care poate conjuga acțiunea cu ceilalți doi factori. Activitatea de formare este multidi­mensională și anga­jează competențe la diferite niveluri, începând de la nivelul de gândire, de prefigurare ideatică, care se realizează la nivel universitar, în cadrul instituțiilor bisericești și în cele decidente, și finalizând cu profesorul, cel mai important factor, cel care realizează efectiv această formare religioasă.

Din referatele susţinute de reprezentanții Bisericilor Ortodoxe surori a reieșit faptul că în toate țările, inclusiv în România, s-a putut evidenția riscul unei agende ideologice și al faptului că neomarxismul cultural de astăzi și corectitudinea politică de astăzi, sub diferite aspecte, afectează grav educația în general, și în mod particular educația religioasă. Au fost evidențiate anumite tendințe cu exemple concrete în cadrul dezbate­rilor, în care au fost prezentate realități comune. A fost evidențiat un risc major în domeniul educației – cel al ideologiei de gen, care își face tot mai mult loc în spațiul public al societății secularizate. „Este esențial să asumăm o poziție comună în fața acestor agresiuni de tip ideologic, insistându-se în mod deosebit pe recuperarea unei educații care să cultive memoria unei identități. Adolescenții și tinerii spun lucrurilor pe nume pentru că manifestă entuziasm, nu au teamă, nu sunt închistați în forul lor interior. Este așadar, necesar, ca adulții (preoți, părinți, profesori) să nu se îndepărteze de nevoile reale ale tinerei generații, să nu abdice de la ceea ce înseamnă o mărturisire vie și profundă. Este nevoie ca tinerii și adulții să dea o mărturie comună pentru întărirea conștiinței de neam și pentru păstrarea identității naționale”, după cum remarca conf. univ. dr. Adrian Lemeni.

Doamna dr. Cristina Benga, profesor de Religie la Colegiul German Göethe din București, a evidențiat dificultățile formării religioase a adolescenților: „Marele avantaj al acestei crize adolescentine este acela că îl conduce pe tânăr să descopere gustul libertății, o nevoie absolut firească. Dar dacă în copilăria lui a avut o relație bună cu Dumnezeu, atunci pentru el libertatea obținută va fi pusă în slujba voii Lui. Va recâștiga harul, pierdut pentru o vreme, și se va umple de iubire, pace, lumină și bucurie. (…) Criza vine oricum. Nu ea este periculoasă, ci modalitatea gestionării ei. Cei care sunt deja mari, adulții, ar trebui să reacționeze cu pace și cu bucurie, cu credință și iubire. Să primească liniștiți această perioadă unică din viața lor și a copiilor pe care i-au educat cu atâta dragoste. Practicând ascultarea activă, adică a rămâne activi în procesul comunicațional, vor afla mai multe despre frământările tinerilor, care nu doresc soluții, ci pur și simplu să comunice cu acei parteneri care le-au fost modele până în aceste momente de transformare.” Dar probleme specifice, desigur, regăsim și la învățământul primar și preșcolar. Tocmai de aceea este imperios să găsim modele, acțiuni, conținuturi care să se preteze particularităților fiecărei categorii de vârstă. Domnul prof. univ. dr. Constantin Cucoș a evidențiat faptul că pedagogia academică își are substratul, de fapt, în pedagogia creștină: „Noi am încercat să activăm acele principii de bază care au fost profesate începând cu Însuși Mântuitorul Iisus Hristos. Părintele pedagogiei moderne este considerat a fi Comenius, care a fost și un reprezentant al Bisericii. Pedagogia este, de fapt, una singură, și nu trebuie să mergem mai departe cu această dihotomie, această distanțare abstractă și artificială - pedagogia este, de fapt, una singură, nu sunt mai multe, iar noi trebuie să ne raportăm la criterii valorice.”

În cadrul lucrărilor congresului a mai fost evidențiată și necesitatea implementării unei cateheze universitare unitare. Părintele diacon Radomir Marinkovic, profesor de Religie din Serbia, a evidențiat în prelegerea sa aspecte ale educației religioase în Serbia, între tradițional și secular, arătând că „limbajul catehezei trebuie să fie adaptabil și comprehensibil celor cărora li se adresează, trebuie să fie contemporan”.

În expunerea sa, doamna profesoară de Religie Julieta Mihăilescu a explicat modul în care se rearticulează educația religioasă pe nevoia școlii, dar a evidențiat și nevoia școlii de a fi educată religios. Domnul Cătălin Bejan ne-a adus imaginea nevoii de religios în cumpănirea vieții, indiferent de vârstă și de locul în care se desfășoară academizarea sufletească. Nu există spațiu al societății românești în care harul lui Hristos să nu aibă loc.

Irina Horga, cercetător științific în cadrul Institutului de Științe ale Educației, a evidențiat faptul că „timpul pentru învățare alocat orei de Religie pe parcursul celor 12-13 ani de școală (n.r. - ținând cont că nu toți elevii înscriși actualmente în sistemul de învățământ au început studiile cu clasa pregătitoare) este de 420 - 455 de ore. Iar dacă ar fi să împărțim numerele rezultate la opt, numărul de ore alocat unei zile obișnuite de muncă, rezultă că un profesor de Religie se întâlnește cu elevii săi aproximativ două luni pe parcursul școlar al acestora. Și atunci, ne întrebăm: de ce atâta luptă, de ce atâta încrâncenare?”

Familia și educația sunt realități fundamentale care sunt luate astăzi cu asalt. Cu toții trebuie să fim conștienți de faptul că societatea secularizată încearcă să ne cuprindă tot mai mult în mrejele sale și să renunțăm la valorile creștine. Tocmai de aceea este necesar, mai mult ca oricând, să existe un demers unitar la nivelul Bisericilor Ortodoxe, pentru a menține vie flacăra Ortodoxiei și a valo­rilor pe care aceasta le promovează. Acesta este și motivul pentru care s-a ajuns la concluzia necesității întemeierii unui grup de lucru interortodox în domeniul familiei și educației, în care să fie asumate punctele comune ale acestui demers pentru a da o mărturie comună în ce privește modul în care se realizează educația religioasă la toate nivelurile.