Efectele migrării masive a românilor
Un raport al Organizației Națiunilor Unite din a doua parte a anului trecut arată că România este a doua într-un top mondial al creșterii migrației, după Siria - țară lovită de un foarte sângeros și violent război civil. În perioada 2000-2015, România a avut cea mai mare creştere a diasporei la nivel mondial, dacă nu luăm în considerare Siria.
În acest moment, România are o diasporă de aproximativ 4 milioane de persoane în Europa şi cam 6 milioane în toată lumea. În procente, diaspora reprezintă 17% din populaţia totală a României. O altă statistică arată că peste 200 de români pleacă din ţară în fiecare zi şi nu se mai întorc.
În același timp, România a ajuns la cel mai scăzut nivel al natalității după cel de-al Doilea Război Mondial. În fiecare lună, România pierde peste 10.000 de locuitori, principala cauză fiind o reducere a natalității, conform Institutului Național de Statistică. Trendul negativ se agravează de la un an la altul.
Așadar, vorbim de pierderi de populație care depășesc atât Primul, cât și cel de-al Doilea Război Mondial. Pierderile României în Primul Război Mondial au fost estimate la 300-400 de mii de oameni, iar în al Doilea Război Mondial la 800 de mii de oameni, atât civili, cât și militari.
Conform unui raport al Institutului Național de Cercetări Economice al Academiei Române, acumulările din cele peste două decenii de declin demografic, la care se adaugă prăbușirea natalității și îmbătrânirea populației, reprezintă semnale de alarmă pentru securitatea națională. Conform unor altor studii, când rata fertilității coboară sub 1,3, pentru o populație începe așa-numita „spirală a morții” – punctul dincolo de care declinul este ireversibil. În România, rata fertilității era de 1,3 în 2017, conform datelor INSSE.
Vorbim, așadar, despre disoluția socială, culturală și instituțională a unei țări. Precaritatea economică este unul dintre motivele pentru care românii pleacă din țară. Însă la aceasta se adaugă și alte motive, mai profunde. Atașamentul față de valorile tradiționale care reprezintă liantul unei societăți se degradează permanent. Emigrarea masivă are drept consecință destrămarea familiilor și producerea unor „orfani de lux”. Instituția căsătoriei primește lovitură după lovitură - este relativizată și devalorizată prin discursul mass-mediei, care prezintă căsătoria drept un simplu contract social, o formalitate care se desface la notar; căsătoria este tot mai puțin asociată cu ideea de taină a Bisericii și de angajament pentru întreaga viață, care are ca scop creșterea și educarea copiilor. Consecințele – o rată tot mai mare de divorțuri și creșterea abandonului familial intern. Abandonarea copiilor, a soțului sau a soției ia proporții fără precedent.
O altă formă a confuziei este dispersarea scopurilor și a priorităților individuale. Acum trei decenii, perspectiva era clară: a intra în viața adultă la sfârșitul studiilor liceale sau universitare însemna, în primul rând, să te căsătorești și să ai copii. Era un fapt înțeles de la sine. Traseul prestabilit includea căsătoria, nașterea copiilor, mersul la serviciu, vacanțele la munte și la mare. Foarte mulți dintre noi, generația care bate spre 40 de ani, am trăit acest „ritual” familial. Acum două decenii, situația a început să se schimbe: mai întâi mă realizez economic, apoi urmează căsătoria și copiii. În prezent, asistăm la o dispersie extremă a scopurilor și a priorităților: cariera și realizarea economică, eventual în afara țării, devin tot mai mult scopurile predominante, în vreme ce căsătoria și copiii devin scopuri secundare, dacă nu chiar opționale.
Peste toate acestea, mass-media vine și toarnă, zi de zi, gaz pe foc. Și ne spune, iar și iar, că sursa tuturor greutăţilor din societate este „familia tradițională”, familia bazată, altfel spus, pe căsătoria naturală dintre un bărbat și o femeie. Soluția? Deschiderea căsătoriei spre uniuni între persoane de același sex sau chiar cu mai mulţi parteneri, care ar rezolva, chipurile, toate problemele. În fapt, astfel de inginerii sociale de factură neomarxistă ar relativiza și devaloriza și mai mult familia și căsătoria.
Criza demografică, alimentată de migrație și de natalitatea negativă, ascunde o gravă criză de ordin cultural. Avem nevoie de o renaștere morală, de o reafirmare a încrederii în familie, o reafirmare a identității naționale și o reafirmare a credinței și a reperelor creștine.