Episcopul Vasile Coman al Oradiei, 30 de ani de la trecerea la cele veşnice (II)
Vezi şi: Episcopul Vasile Coman al Oradiei, 30 de ani de la trecerea la cele veşnice
Îndeplinind condiţiile de a putea accede spre treapta ierarhiei, la 13 decembrie 1979, a fost propus şi ales de către Colegiul Electoral Bisericesc. A devenit principalul candidat pentru scaunul episcopal al Eparhiei Oradiei, după vacantarea acestuia în decembrie 1969, prin pensionarea Episcopului Valerian Zaharia.1
La 10 ianuarie 1971, Preasfinţitul Vasile a fost întronizat în Catedrala episcopală „cu Lună”. La acest moment solemn au fost prezenţi Mitropolitul Nicolae Mladin al Ardealului, însoţit de Mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului, episcopii Teoctist Arăpaşu al Aradului, în calitate de locţiitor de Episcop al Oradiei, Teofil Herineanu al Clujului şi Visarion Răşinăreanu, Episcop-vicar al Mitropoliei Ardealului. Alături de înaltele feţe bisericeşti, au fost şi reprezentanţi ai celorlalte culte religioase, precum şi reprezentanţi ai autorităţilor de stat centrale şi locale.2
În Episcopia Oradiei, situaţia parohiilor nu era una foarte bună la momentul venirii Preasfinţiei Sale la conducere. Peste 100 de parohii fiind vacante, încă de la început, a acordat o atenţie deosebită parohiilor şi preoţimii, îndrumându-i, cercetându-i şi cârmuindu-i spre o cât mai rodnică lucrare pastoral-misionară.
S-a ţinut astfel de cuvântul spus la instalare, că pastoraţia nu se face din birou, ci din cunoaşterea realităţilor, coborând în mijlocul credincioşilor. În toate vizitele sale pastorale din cele trei judeţe ale eparhiei, Bihor, Sălaj şi Satu Mare, s-a aflat într-un permanent dialog cu preoţimea şi cu credincioşii şi nu a ezitat să rostească de fiecare dată câte o cuvântare ocazională. „Cuvântul cald şi îndemnurile Prea Sfinţiei Sale, bogatele învăţături de credinţă, împărtăşite cu o convingere şi o limpezime inconfundabile, zidesc pretutindeni lăcaşuri duhovniceşti, alină, mângâie, întăresc, deschid noi orizonturi spirituale, mişcă multe conştiinţe, luminează calea mântuirii, trezesc voinţe, cu un cuvânt statornicesc dragostea şi ataşamentul credincioşilor noştri faţă de Biserica dreptmăritoare, de credinţa moşilor şi strămoşilor neamului nostru românesc.”3
Realizările pe plan gospodăresc-administrativ au avut un rol important în activitatea sa. O realizare importantă a fost amenajarea unei colecţii muzeale de la Reşedinţa episcopală: „Colecţia de obiecte bisericeşti”. A fost inaugurată oficial la 25 noiembrie 1973, odată cu sfinţirea Paraclisului episcopal, săvârşită în prezenţa Episcopului-vicar patriarhal Antonie Plămădeală.
O grijă deosebită a fost îndreptată spre restaurarea şi conservarea bisericilor de lemn, monumente istorice, de pe întreg ţinutul eparhiei, au fost reparate-restaurate în Bihor 34 de biserici-monument.4 Ca Episcop la Oradea, „năşea” câte un copil în fiecare an, dintre cei săraci.
Privitor la activitatea cărturărească, Preasfinţia Sa spunea că a avut „fericitul prilej ca de la începutul activităţii mele, să mă aflu în preajma unor mari ierarhi transilvăneni, pe lângă care am crescut şi mi-am putut îmbogăţi cunoştinţele.”5 A fost un neobosit în ale scrisului. Menționăm o parte din lucrările sale în cele ce urmează.
1. „Cuvântări liturgice”, în două ediţii, 1974 şi 1976.
2. „Cuvânt pentru suflet”, în două ediţii, 1980 şi 1984.
3. „Raportul dintre rugăciunile pentru morţi şi purgatoriu” în R.T., 1938.
4. „Creaţie, evoluţie şi transformism”, Sibiu, 1940.
5. „Adevărul ortodox şi greşeala sectară despre Sfânta Tradiţie”, Sibiu, 1941.
6. „Hristos şi tineretul. Meditaţii”, Braşov, 1943.
7. „Religie şi caracter, Raportul dintre rugăciunile pentru morţi şi Purgatoriu” în Revista Teologică, 1938.
8. „Creaţie, evoluţie şi transformism”, Sibiu, 1940.
9. „Adevărul ortodox şi greşeala sectară despre Sfânta Tradiţie”, Sibiu, 1941.
10. „În apărarea unităţii credinţei străbune”, 1988.
11. „Religie şi caracter - contribuţii la cunoaşterea şi predarea religiei în perioada adolescenţei”, 1992.
12. „Scrieri de teologie liturgică şi pastorală”, Oradea, 1983.
13. „Rugăciunile pentru autorităţile statului în cultul creştin”, ediţie îngrijită de pr. dr. Cristian Muntean, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2007.
14. „Sfântul Vasile cel Mare, păstor de suflete”, în M.B., XXIX, nr. 4-6/1979.
15. „Răspândirea cărţilor de cult de la Râmnic, în parohiile din Ţara Bârsei”, în Mitropolia Olteniei, XXIII, nr. 9-10/1971.
16. „Pentru o preoţie slujitoare. Gânduri şi sugestii pentru o pastoraţie în actualitate”, în Mitropolia Ardealului, XVI, nr. 9-10/1971.
17. „Sfânta Euharistie, taina unităţii creştinilor”, în M.A., XXVI, nr. 1-3/1981.
18. „Locul şi rostul preotului în parohie - câteva îndrumări pastorale pentru timpul de acum”, în „Mitropolia Ardealului”, XXVI, nr. 7-9/1981.
19. „Episcopul Roman Ciorogariu, luptător pentru libertatea şi dreptatea poporului român din Transilvania”, în „Mitropolia Ardealului”, XXI, nr. 7-9/1976.
20. „Roman Ciorogariu, martor şi cronicar al Unirii de la 1 decembrie 1918”, în vol. Trepte vechi şi noi..., pp. 411-414.
21. „Însemnătatea Scripturii şi a Tradiţiei în cultul Bisericii Ortodoxe”, în „Ortodoxia”, XXXII, nr. 4/1980.
A participat la „Dialogul bilateral teologic între Biserica Ortodoxă şi Federaţia Mondială Luterană”, conferinţa desfăşurându-se la Helsinki, între 28 august și 4 septembrie 1981. Episcopul Vasile a participat şi la dialogul general dintre Ortodoxie şi Luteranism, în Creta (28 mai - 3 iunie 1987). După 1989, se implică activ, în ciuda vârstei, privind asistența religioasă în spital, renovând fosta capelă. În perioada vremurilor de robie apuse în 1990, reînființează Facultatea de Teologie pentru pregătirea preoților.
După o lungă şi grea suferinţă, care i-a măcinat şi i-a slăbit puterile, prin necunoscuta rânduială a Proniei Cereşti, în ziua de 10 iulie 1992, la ora 15:00, s-a stins din viaţa aceasta trecătoare, şi-a încetat drumul pe acest pământ, începându-l pe cel din veşnicie după o slujire preoțească de 35 de ani și de 21 de ani ca Episcop al Oradiei6.
Nostalgia satului și dorul de părinți le-a purtat în suflet în tot locul și timpul unde i-au fost purtați pașii. Vestea despre adormirea în Domnul a Întâistătătorului eparhiei a cutreierat repede toată întinderea ei, stârnind păreri de rău din partea tuturor celor care l-au cunoscut şi apreciat.7
Clopotele tuturor bisericilor l-au plâns şi i-au chemat pe dreptcredincioşii creştini la priveghere şi rugăciuni pentru cel care le-a fost învăţător şi arhiereu pentru aproape douăzeci şi doi de ani. Viața, activitatea, slujirea de profesor, preot, protopop și episcop fac cinste Bisericii și celor din neamul „Comăneștilor”, înscriindu-l pentru veșnicie ca fiu al satului Deal, în „Cronica preoților deloreni”, după cuvântul testamentar al Episcopului Grigorie Leu: „Ferice de cei ce-şi aştern o bătrâneţe cinstită şi lasă o moştenire sfinţită” 8
Note
1 „Alegerea noului episcop ...”, în „Mitropolia Ardealului” nr. 1-2/1971, p. 33.
2 Pr. dr. Ioan Mircea Ghitea, „Episcopul martir dr. Nicolae Popoviciu al Oradiei (1903-1960) - Monografie istorică”, Editura România în lume, Bucureşti, 2012, p. 63.
3 Ioan Negroiu, „Zece ani de realizări în Eparhia Oradiei”, în „Mitropolia Ardealului”, XXVI, nr. 1-3, 1981, p. 9 și „Din activitatea pastorală a Preasfinţitului Vasile al Oradiei”, în „Mitropolia Ardealului”, anul XVI, nr. 3-4, 1971, p. 324.
4 Diacon dr. Teodor Savu, „Colecţia de obiecte bisericeşti a Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei”, în vol. „Trepte vechi şi noi de istorie, cultură şi viaţă bisericească în Eparhia Oradiei. Mărturii şi evocări”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, Oradea, 1980, p. 208.
5 Ioan Negroiu, op. cit., p. 9.
6 Drd. Stelian Gomboş, „Prea Sfinţia Sa Dr. Vasile Coman Episcopul Oradiei - frânturi de gânduri şi sentimente la împlinirea a cincisprezece ani de la marea sa trecere ...”, în „Legea Românească”, nr. 2 / 2007, p. 46.
7 Încetarea din viaţă a prea Sfinţitului Părinte Dr. Vasile Coman Episcopul Oradiei, în `Legea Românească”, 1992, p. 1.
8 Episcopul Grigorie Leu, `Cucernice Părinte” revista `Cronica Episcopiei Hușilor”, sept-dec. 1946, pp. 13-14. Vezi și Pr. Ioan Petru ,,Preoți din Episcopia Hușilor, apărători de credință și neam, persecutați de regimul comunist” (1940-1989), Ed. Sfera Bârlad-2020, pp. 13-21.