Episcopul Vasile Coman al Oradiei, 30 de ani de la trecerea la cele veşnice

Satul Deal, judeţul Alba din inima Transilvaniei, s-a născut în jurul bisericii, identificat cu sacrul până în cele mai elementare acţiuni omeneşti, fiind acela care de-a lungul vicisitudinilor timpului ne-a salvat ca popor şi ne-a ajutat a ne construi destinul şi rostul în lume. Au rămas statornici și ne­clintiți. Cuvintele pr. prof. Dumitru Stăniloae se potrivesc ca o mănușă delorenilor: „Românul are două pasiuni mari: pământul și credința. Sunt cele două realități organice și esențiale ale vieții. Din pă­­mânt viața trupului, din Dumnezeu viața sufletului”¹. De la acest izvor de apă au băut nenumărate genera­­ții de credincioși și slujitori ai Altarului, între care se înscrie, la loc de cinste, Episcopul Vasile Coman.

Aici îşi are rădăcinile, în praful ulițelor, în susurul izvoarelor, în foșnetul codrilor, pe dealurile dimprejur, sudoarea înaintașilor care a curs pe câmpurile din jur și tragediile sau bucuriile locuitorilor. Aici a învățat cât de frumos este respectul, cât de important este să-ți cunoști locul în lume, cât de mult contează bunul-simț, ce este solidaritatea, ce înseamnă credința, importanța familiei, a sănă­tății și că nu orice poate fi numit valoare autentică. Toate astea le-am învățat de la părinți, bunici, de la vecini, de la oamenii satului. Nu poate exista recunoştinţă fără memorial (amintire), nici amintire fără cunoaşterea celui comemorat.

Născut în ziua de Crăciun, la data de 25 decembrie 1912 în comuna Deal, județul Alba, din părinții Ioan și Ioana, era al doilea fiu, din cei nouă ai acestei familii, gospodari agricultori, cu frică de Dumnezeu și demnitate între săteni².

Venit pe lume în ziua de Crăciun, ea l-a închinat Domnului. Spunea că „acesta este lăsământul bunicului ei - strănepot al preotului Cosma din Deal, luptător cu întreaga familie pentru apărarea dreptei credinţe la jumătatea secolului XVIII - ca pe unul din copiii ei să-l facă preot”³. Alături de aceste cuvinte frumoase adresate mamei sale, vorbeşte la fel de frumos şi despre tatăl său. Nu o dată i-a spus: „să nu umbli cu capul în nori”. El l-a legat cu iubire de glia stră­moşească când l-a învăţat să tragă brazda la plug și i-a spus: „să priveşti înainte, altfel nu tragi brazdă bună. Să ştii că nu poţi fi preot vrednic, dacă nu îţi place munca”.

Marea Unire de la Alba Iulia, din 1918, reprezintă în istoria noastră națională evenimentul cel mai important şi semnifică împlinirea idealului românesc de a trăi liber într-un singur stat naţional unitar. Pentru românii din Transilvania şi Banat această dorinţă are rădăcini cu trimitere la personalităţi şi evenimente de excepţie: Mihai Viteazul, Ioan Căianu, Ioan Ionchentie Micu, reprezentanţii Şcolii Ardelene, la Horea şi Avram Iancu. Amintim de faptul că Mihai Viteazul a înfăptuit la 1600 unirea celor trei principate.

Pr. Ioan Dura, vrednic păstor, pe lângă implicarea sa cu vădite realizări pe plan pastoral-misionar, administrativ-gospodăresc, când era vorba de poporul român și de pământul românesc, clocotea de sentimentul și do­rința unirii. Răspunde chemării de participare la Marea Adunare Națio­nală a românilor de la Alba Iulia, din ziua de 1 Decembrie 1918, ce a reprezentat „un praznic național”, o „sărbătoare a Învierii Neamului Românesc”⁴.

În fruntea delegației de deloreni, între care: Coman Ioan și fiul Vasile (Comănești), Bogdan Gligor (Vo­­don­cu), Popa Vasile (Mărian), cu toată opoziția și presiunile stăpânirii.

Momentul i-a rămas în memorie, evocându-l cu diferite ocazii: „Îmi aduc aminte că era o zi de iarnă geroasă. Scârţâiau roţile căruţei când am pornit din satul nostru Deal la Alba Iulia... Am ajuns pe Câmpul lui Horea, unde era adunată o mulţime imensă de oameni. În faţa ochilor mei de copil era o mare întinsă. Veneau neîncetat coloane întregi, cu steaguri tricolore, strigând toţi: «Vrem să ne unim cu Ţara!» «Trăiască România Mare!» Apoi au început să vorbească fruntaşii poporului român”.

Între 1919 și 1923 urmează cursu­rile şcolii primare în satul natal.

Clasa I gimnazială o urmează la Gimnaziul din Sebeş (Alba) între 1923 și 1924.

Cursurile şcolii medii (clasele II-VII) la Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăştie între 1924 și 1930, unde a fost tot timpul bursier.

În perioada anilor 1930-1934 a urmat cursurile Academiei Teologice „Andreiane” din Sibiu, terminând ca şef de promoţie. Subiectul tezei de licenţă a fost „Doctrina despre Purgatoriu şi combaterea ei”.

A fost remarcat de Mitropolitul Nicolae Bălan († 1955) și trimis ca bursier al Academiei Teologice, pe parcursul anului universitar 1934-1935, la Universitatea din Cluj, unde va audia cursurile Facultăţii de Ştiinţe Naturale. La 4 ianuarie 1936 se căsătoreşte cu învăţătoarea Aurelia Curcubătă, verişoara primară a teologului Dumitru Stăniloae şi nepoata preotului Iordan Curcubătă din Budila.⁵

În 27 februarie este hirotonit preot de către Episcopul dr. Vasile Stan, în Catedrala Mitropolitană din Sibiu, și instalat ca administrator la parohia din comuna Șirnea, jud. Brașov, unde va activa până la 1 septembrie 1937.⁶

La 10 noiembrie este licențiat în teologie ortodoxă, cu media „Distinc­ție”, la Universitatea „Regele Carol II” din Cernăuți, prezentând lucrarea „Învățătura romano-catolică despre purgator și combaterea ei”. Urmează Seminarul Pedagogic din Cluj, 1936-1937, în sesiunea din iunie promovează examenul de capacitate preoțească pentru profesori⁷. Urmare a acestor studii, cu data 1 septembrie 1937 este încadrat în învățământ, ca „profesor de educație morală”, la școlile de ucenici din Brașov, și de religie la școlile secundare de fete din Brașov și la Liceul „Andrei Șaguna”, unde predă până în anul 1942.

De aceea, acest început al misiunii preoţeşti din acel sat de munte l-a evocat adesea cu multă duioşie, impresionat fiind de „însemnătatea şi rodnicia legăturii sufleteşti vii şi calde dintre păstor şi păstoriţi”.⁸ În anul 1942, va fi numit preot paroh la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Braşov-Cetate.⁹ Anii grei ai războiului au fost cunoscuți de către preotul Vasile Coman, de aceea nu stă departe de păstoriţii săi şi participă cu cele necesare la înzestrarea Armatei române. Ca urmare a acţiunilor sale va primi, la 8 martie 1940, „Medalia centenarului regelui Carol I”, pentru contribuţia adusă înzestrării Armatei.

În 1942 este transferat ca preot paroh la Parohia „Sfânta Adormire din Braşov Cetate”,¹⁰ parohie pe care o va păstori pentru o perioadă îndelungată. Începând cu data de 1 ianuarie 1957 este numit „protopop al Braşovului” pentru o perioadă de „patrusprezece ani încheiaţi”. Va începe şi va conduce lucrările de zidire ale unui nou sediu al protopopiatului şi ale înfiinţării unui muzeu în prima şcoală românească din Transilvania de la biserica din „Şcheii Braşovu­lui”.¹¹ Familia părintelui Vasile a fost binecuvântată de Dumnezeu cu trei copii: Vasile, Dumitru, Maria Aurelia, născută în 1946. Viaţa de familie a părintelui Vasile este greu încercată, cu plecarea prematură din această viaţă a protoprezbiterei Aurelia, după o îndelungată suferinţă, la 17 august 1969.

În duminica din 10 noiembrie 1968, a avut loc sfințirea bisericii din satul natal, ca încununare a muncii preotului și credincioșilor din Deal¹². Slujba de sfințire a fost săvârșită de către Mitropolitul
Nicolae al Ardealului, Mitropolitul Nicolae al Banatului și Visarion Ploieșteanu, vicar patriarhal, precum și IPS Arhiepiscop Theophilos al Harrarului.¹³ Pr. protopop Coman Vasile (Brașov) menţiona: „Mărețul și istoricul praznic de azi este învăluit în belșug de bucurie și lumină. Tot­odată subliniez rolul Bisericii stră­mo­șești în viața delorenilor, care au primit de la ea lumina credinței celei adevărate ce ne deschide calea spre cer, precum și duhul păcii și al înfrățirii”.¹⁴ (va urma)

Note:

1. Pr. prof. Dumitru Staniloae „Ortodoxie și Naționalism”, cap. Ortodoxie și Românism, Paris 1933, pp. 68, 77.

2. Notă biografică întocmită de pr. Nicolae Coman-Brașov, 25 decembrie 1989.

3. Cuvânt rostit în fața Colegiului Electoral al B.O.R. la data alegerii de episcop în „Mitropolia Ardealului”, nr. 1-2/1971, p. 38.

4. Pr. prof. dr. Dorin Stănescu, „Preoți delegați la Marea Unire”, în „Ziarul Lumina”, din 8 noiembrie 2018.

5. Pr. dr. Cristian Muntean, „Cronologie”, în Episcopul Dr. Vasile Coman..., p. 331.

6. Pr. Dorel Octavian Rusu, „Episcopul Vasile Coman...”, p. 31.

7. Pr. Dorel Octavian Rusu, op. cit.

8. Pr. Dorel Octavian Rusu, „O viaţă închinată slujirii lui Dumnezeu şi oamenilor - Dr. Vasile Coman, Episcopul Oradiei”, în „Legea românească”, Oradea, nr. 2/2007, p. 8.

9. Pr. dr. Cristian Muntean, op. cit., p. 332.

10.  „Chemat Apostol...”, în „Mitropolia Ardealului”, nr. 1-2/1971, p. 29.

11. Pr. prof. dr. Vasile Oltean, „Protopopul Vasile Coman - ctitor întemeietor al Muzeului Culturii Româneşti şi Scheii Braşovului”, în „Episcopul Dr. Vasile Coman...”, p. 57. „Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel” în anul 1961 (în „Telegraful Român” din 1961 și în revista „Mitropolia Olteniei”, nr. 11-12/1968, pp. 947-951).

12. Participant „Sfințirea Bisericii din Deal” în „Mitropolia Ardealului”, nr. 11-12, decembrie, 1968, pp. 938-946.

13. Justinian Patriarhul României, „Vizitarea Patriarhiei Române de către delegația Bisericii Etiopiene”, Sfințirea Bisericii din Deal, în B.O.R., nr. 11-12, noiembrie - decembrie 1968, p. 1259.

14. Ibidem.