Europa şi creştinismul

Într-un interviu recent, Hélène Carrère dâEnacausse, istoric specializat în cercetarea perioadei postbelice din Europa de Est, îşi prezintă opiniile referitoare la situaţia actuală a Uniunii Europene. De la început este afirmat faptul că Europa modernă nu poate fi construită decât pe valori creştine.

Se poate observa însă că valoarea preponderentă în calibrarea majorităţii relaţiilor din cadrul Uniunii este una de factură economică. Unificarea spaţiului european este într-adevăr fondată pe concepte esenţiale umaniste, însă obiectivul unificării pare a fi adesea redus la transpunerea globală, a modelului reuşitei economice europene. Visul european riscă astfel să fie înghiţit de materialism. Oriunde ar trebui să se ducă lupta pentru demnitatea şi libertatea personală există acum riscul de a duce o luptă pentru bunăstarea şi securitatea materială, văzute ca obiectiv ultim. Putem vorbi uneori chiar de o pervertire a ideii europene, iar dacă faptul că Europa nu va putea exista fără un proiect economic clar este o realitate incontestabilă, totuşi acest proiect nu trebuie limitat şi închis în cadrele unei viziuni materialiste caracteristice economiei de piaţă. Mirajul Occidentului Hélène Carrère dâEnacausse precizează în acest sens că Occidentul a pretins că poate oferi libertatea, dar a oferit mai degrabă ideologia consumistă, ca model absolut de bunăstare. Dintotdeauna, în Răsărit a existat o capacitate de rezistenţă morală din care Occidentul ar trebui să se inspire, iar în recompoziţia actuală a peisajului european, ţările estice, majoritar ortodoxe, au şansa de a veni cu un proiect moral, etic şi spiritual. Este îngrijorător faptul că unii occidentali se pot simţi fericiţi fără a simţi nevoia unui astfel de proiect. Este îngrijorător, de asemenea, faptul că oamenii pot crede că consumismul le va rezolva toate problemele, şi mai ales problemele existenţiale, legate de viaţă, suferinţă sau moarte. Aflăm însă cu toţii, pe zi ce trece, că societatea de consum ne poate uşor arunca într-o solitudine înfricoşătoare şi într-un individualism orb. Lumea occidentală a trăit şi trăieşte consecinţele unei ideologii implicite, mai puţin vizibilă decât materialismul marxist, ceea ce a permis construirea unui vis consumist mai puţin reperabil în valenţele sale destructive, dar care prezintă un model de bunăstare periculos, dăunător şi înşelător. Piaţa de consum impune o formă de totalitarism, asemănătoare, dar în acelaşi timp mult mai subtilă decât totalitarismul ideologic trăit de răsăriteni în perioadele de dominaţie comunistă. Regăsirea valorilor esenţiale Din fericire, asistăm astăzi la o revenire morală şi duhovnicească salvatoare. În Occident, ca şi în Răsăritul Europei, omul conştientizează tot mai mult faptul că nici un fel de materialism, fie el de provenienţă marxistă, fie de factură liberală, nu permite trăirea unei vieţi autentice, cu adevărat demnă de înălţimea la care omul e chemat să trăiască. Este ceea ce a făcut, spune Hélène Carrère dâEnacausse, papa Ioan Paul II, care a combătut puternic ideologia marxistă, dar în acelaşi timp a lansat nenumărate apeluri de atenţionare vizavi de aparentele valori materialiste occidentale. Ideologia marxistă a condus la un dezastru imens. S-a vrut ca omul să fie strivit în numele unui proiect gigantesc în întregime inuman şi lipsit de raţiune. Totuşi, omul a fost mai puţin atins decât am crede de acest proiect. Credinţa, rezistenţa morală au fost în Răsărit forţe care nu prea îşi găsesc comparaţie în lumea occidentală postbelică. În faţa unei ideologii strivitoare, răsăriteanul a fost obligat să se recentreze asupra unor valori esenţiale. Rapiditatea decompoziţiei sistemului comunist a dus însă la năruirea tuturor barierelor, iar modelul vestic, aşa-zis al "facilităţii", a crezut că se poate impune fără probleme şi în Est. Răsăriteanul a crezut şi el, la rândul său, că se poate dispensa de valorile esenţiale la care apelase în timpul prigoanei şi imediat după căderea comunismului am asistat la un apetit formidabil, consumist, declanşat în mai toate ţările estice. Criza visului european Deşi din păcate întâlnim astăzi în Europa de Est aproape toate caracteristicile unei pieţe liberalist-consumiste, totuşi omul, fie el din Apus sau din Răsărit, nu găseşte în acest supermarket gigant european nici un reper care să răspundă întrebărilor sale esenţiale. Pentru că, de obicei, într-un supermarket gigant, omul se simte tot mai debusolat, iar pasul până la compromisul moral, de orice fel ar fi el, este foarte mic. Adaug acestor idei care aparţin Hélènei Carrére, o sistematizare grăitoare, realizată de profesorul Andrei Marga, referitoare la criza visului european: " Am în vedere mai întâi o criză de creativitate, ce constă în aceea că societăţile europene, devenind ele însele, între timp, de masă, rezolvă probleme de integrare a persoanelor în sisteme, dar produc prea puţină inovaţie în sisteme. Apoi, am în vedere o criză administrativă, constând în faptul că o unitate de acţiune europeană, în situaţii extreme chiar, nu se atinge sau se atinge prea puţin. În Europa au loc conflicte violente, dar comunitatea europeană pare copleşită şi, uneori, paralizată. Am în vedere, în sfârşit, o criză de identitate, constând în aceea că identitatea europeană este resimţită doar ca una geografică, nu şi ca o identitate culturală. Ca urmare, în cazul extrem, unificarea europeană ajunge să fie concepută ca o asociere de naţionalisme, practic ireconciliabile, mai curând decât ca o construcţie a unei comunităţi umane caracterizate de împărtăşirea în comun a unor idealuri". Europa nu poate ignora valorile creştine Acest articol nu se vrea marcat de euroscepticism, ci de dorinţa de a reaminti faptul că Europa nu poate ignora valorile creştine, şi implicit ortodoxe. Altfel se autodistruge. Hélène Carrère dâEnacausse spune: "Nu e nici o îndoială că naţiunile Europei s-au dezvoltat în jurul unor centre animate de idei şi vieţuiri creştine. Creştinismul a oferit Europei o orientare profundă, un suflet. Pe continentul european, creştinismul a şlefuit istoria şi modul de viaţă al oamenilor: cu grandoare sau uneori cu violenţă, cu iubire sau cu intoleranţă, urma lăsată de creştinism este reală şi nu poate fi ştearsă. Fie că trăieşte la Petersburg, la Roma sau Paris, omul european este părtaş cel puţin unui minim de valori legate de creştinism. Acest cadru simbolic comun a suferit rupturi dureroase (în Occident prin Revoluţia franceză, iar în Răsărit prin Revoluţia rusă şi instaurarea comunismului), însă Europa trebuie să fie conştientă că, fără acest cadru comun, nu va putea să îşi găsească un ideal comun, marcat de o veritabilă căutare la nivel spiritual". "Creştinismul a oferit Europei o orientare profundă, un suflet. Pe continentul european, creştinismul a şlefuit istoria şi modul de viaţă al oamenilor: cu grandoare sau uneori cu violenţă, cu iubire sau cu intoleranţă, urma lăsată de creştinism este reală şi nu poate fi ştearsă. Fie că trăieşte la Petersburg, la Roma sau Paris, omul european este părtaş cel puţin unui minim de valori legate de creştinism." Hélène Carrère d'Enacausse