Evaluarea stării de nutriţie a copilului

O stare bună de creştere a copilului se reflectă prin normalitatea proceselor de creştere şi dezvoltare. Prin creştere se înţeleg acumulări cantitative ale dimensiunilor corporale. Dezvoltarea şi maturaţia reprezintă noţiuni calitative şi se referă la diferenţierile de structură, de compoziţie şi de funcţie celulară, particulare fiecărui ţesut.

Pe lângă creş-terea şi dezvoltarea fizică, are loc şi dezvoltarea intelectuală, cu un ritm alert în primul an de viaţă şi care se identifică cu dezvoltarea psihomotorie. Legată de aceasta din urmă este şi dezvoltarea emoţională, evidenţiată în cadrul contactelor umane prin afectivitate, putere de stăpânire şi autocontrol. În dezvoltarea globală a copilului, un rol esenţial revine educaţiei, procesului de învăţământ şi, mai ales, familiei. Ritmul creşterii, dezvoltării şi maturaţiei este dependent de factorii ereditari, hormonali şi de mediu. Factorii ereditari influenţează ritmul creşterii şi valorile definitive ale parametrilor de creştere (talia definitivă), conform programării genetice (talia ascendenţilor). Factorii hormonali au rol esenţial în procesul de creştere. Hormonul de creştere este indispensabil pentru reglarea creşterii scheletice. Deficitul acestui hormon se exprimă prin încetinirea proceselor de creştere şi maturare. Excesul acestui hormon determină accelerarea creşterii, fără influenţarea maturaţiei, cu producerea stării de gigantism. Alţi hormoni care influenţează creşterea scheletului sunt cei tiroidieni. Excesul sau deficitul hormonilor tiroidieni influenţează atât creşterea, cât şi maturaţia. Aceleaşi efecte au şi hormonii androgeni şi estrogeni. Atunci când sunt în cantitate insuficientă se întârzie maturaţia osoasă. În caz de exces, se accelerează creşterea şi, mai ales, maturaţia osoasă, cu sutura prematură a cartilajelor de creştere şi reducerea definitivă a taliei. Factorii de mediu Aportul nutritiv reprezintă elementul esenţial care influenţează desfăşurarea procesului de creştere, începând din faza de ovul fertilizat, până la adolescenţă. Malnutriţia intrauterină se răsfrânge semnificativ asupra greutăţii şi taliei fătului. În cazul insuficienţei aportului energetic şi proteic în primele luni de viaţă, se produce un efect important asupra creşterii şi maturaţiei, putând să determine o reducere definitivă a taliei. Factorii socio-economici influenţează creşterea organismului copilului prin mod de viaţă, obiceiuri alimentare, tradiţii culturale, în strânsă relaţie cu factorii nutriţionali. Factorii psihici şi emoţionali contribuie la confortul nutriţional prin ambianţa familială, climatul afectiv, calitatea relaţiilor dintre părinţi şi copii. Stresul psihic provocat de mediul ambiant nefavorabil influenţează negativ procesul de creştere până la starea de nanism psiho-social.