Evanghelia zilei: Creştinii păstrează şi rodesc întru răbdare cuvântul lui Dumnezeu

„Şi după aceea Iisus umbla prin cetăţi şi prin sate, propovăduind şi binevestind împărăţia lui Dumnezeu, şi cei doisprezece erau cu El; şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni, şi Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, şi Suzana şi multe altele care le slujeau din avutul lor. Şi adunându-se mulţime multă şi venind de prin cetăţi la El, a zis în pildă: «Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o. Şi alta a căzut pe piatră, şi, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. Şi alta a căzut între spini şi spinii, crescând cu ea, au înăbuşit-o. Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit». Acestea zicând, striga: «Cine are urechi de auzit să audă». Şi ucenicii Lui Îl întrebau: «Ce înseamnă pilda aceasta?». El a zis: «Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca, văzând, să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă. Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască. Iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă. Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc. Iar cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inimă curată şi bună, aud cuvântul, îl păstrează şi rodesc întru răbdare.“ (Luca 8, 1-15)

*** Fragmentul evanghelic de astăzi se numeşte „Pilda Semănătorului“. Cu multă răbdare, cel ce seamănă, aruncă seminţele în pământul arat. Din cuvintele evangheliei de astăzi înţelegem că Semănătorul prin excelenţă este Dumnezeu. El împrăştie în lumea întreagă seminţele-cuvânt. Fiecare sămânţă are în ea tot ceea ce este necesar pentru a încolţi, a creşte, a înflori şi a rodi. Imaginaţi-vă că un embrion uman are în el tot ceea ce este necesar pentru creştere, dezvoltare şi perpetuarea vieţii. Şi putem constata că, după cuvântul Evangheliei, găsim diferite feluri de seminţe. La fel sunt şi oamenii. Mulţi ascultă Cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos, dar unii sunt indiferenţi, alţii se plictisesc şi dezarmează, iar alţii, în răbdare şi cu inimă bună, se împlinesc şi aduc roade însutite şi înmiite. Aceste cuvinte au fost rostite de Domnul Hristos pentru a noastră mântuire. Noi putem alege între frumuseţea aparentă şi grabnic trecătoare a spinului şi nobleţea şi smerenia spicului de grâu. Roade aduc şi unul şi altul, numai că unul se taie şi se aruncă în foc, iar celălalt ajunge pe Sfânta Masă ca Trup al Domnului Iisus Hristos.