Evenimente la Biserica lui Horea din Muzeul Etnografic clujean

La biserica din Parcul Etnografic „Romulus Vuia“ din Cluj-Napoca vor avea loc slujbe religioase şi evenimente culturale, începând de duminică, 20 iulie. Conducerea muzeului doreşte să transforme spaţiul muzeal într-o platformă vie, un loc de întâlnire a publicului larg cu oameni ai cuvântului şi ai credinţei.

La biserica din Parcul Etnografic „Romulus Vuia“, cunoscută şi sub numele „Biserica lui Horea“ din Cizer, se va sluji Sfânta Liturghie în fiecare duminică, precum şi de sărbători.

„Încercăm ca în fiecare duminică, pe lângă Sfânta Liturghie să avem şi o activitate complementară la ceea ce înseamnă ritualul liturgic. Ne propunem ca, măcar o dată pe lună, să avem câte o lansare de carte. În acest sens vom lua legătura cu cele mai prestigioase edituri din ţară, care să ne facă sugestii pentru lansări de carte de spiritualitate, filosofie şi, desigur, cultură. Pe lângă aceasta, încercăm să aducem, în faţa credincioşilor veniţi la biserică, şi oameni de prestigiu din mediul universitar, care să vorbească pe anumite teme de factură creştină“, a declarat pr. Dinu Criste, preotul care va sluji la Biserica lui Horea din Parcul Etnografic „Romulus Vuia“. Acesta a adăugat că locaşul de cult va găzdui şi va iniţia evenimente la care vor participa mari duhovnici.

Aşa cum au arătat reprezentanţii Muzeului Etnografic al Transilvaniei, „se urmăreşte transformarea spaţiului muzeal într-o platformă vie, loc de întâlnire a publicului larg cu oameni ai cuvântului şi ai credinţei. Programul beneficiază de sprijinul Mitropoliei Clujului, Maramureşului şi Sălajului. Vizitatorii care vor dori să frecventeze biserica din Parcul Etnografic au posibilitatea de a face acest lucru în condiţii avantajoase prin achitarea unui abonament anual“.

Biserica lui Horea

Vechi de mai bine de 240 de ani, locaşul de cult pus sub ocrotirea Sfântului Nicolae a aparţinut satului sălăjean Cizer şi a fost cumpărat de Muzeul Etnografic din Cluj în anul 1968. Biserica de lemn a fost construită din stejar, în anul 1773, de către o echipă de dulgheri îndrumată - conform unei inscripţii - de Horea, principalul conducător al românilor transilvăneni în cursul marii ridicări din anul 1784. Ea ilustrează, sub aspect tipologic, categoria bisericilor de lemn cu plan evoluat, având capete poligonale şi pridvor pe trei laturi, destinat adăpostirii, în timpul slujbei, a surplusului de enoriaşi.

Clopotniţa sa înaltă (element de prestigiu comunitar), corpul naosului şi cel al altarului alcătuiesc împreună un întreg bine echilibrat, îngrijit executat, armonios proporţionat şi dinamic. Pereţii bisericii sunt încinşi median de funia sculptată tradiţională, care apare şi la portal, iar arcadele pridvorului sunt şi ele bogat decorate. Pictura din interior, executată în tempera, reprezintă o interpretare de nivel rural a picturii bizantine de şcoală, respectând codul iconografic şi estetic statuat în aşa-numitele erminii, manuale de pictură, conform unui comunicat al Muzeului Etnografic al Transilvaniei. (Alexandra Andereş)