Expoziţie Grigore Popescu la Craiova
Vernisajul expoziţiei de pictură a cunoscutului pictor şi restaurator Grigore Popescu-Muscel, organizată de Uniunea Artiştilor Plastici din România, filiala din Craiova, a avut loc la Galeria ARTA din oraş (Calea Unirii nr. 12, Craiova, judeţul Dolj), marţi, 3 decembrie 2013. A prezentat curatorul şi criticul de artă Cătălin Davidescu.
Într-o atmosferă caldă, primitoare, dar în acelaşi timp păstrând sobrietatea şi discreţia lucrărilor celui care ne-a obişnuit cu decenţa, spiritul şi semnificaţiile iconografice ale picturii bisericeşti. Expoziţia renumitului pictor Grigore Popescu „Douăsprezece peisaje şi un portret“ invită pe toţi iubitorii de artă, artişti, oameni de cultură şi pe toţi simţitorii de frumos la întâlnirea cu pictura sa de şevalet în tenhica clasică a uleiului pe pânză, concretizată aici în douăsprezece peisaje ce redau realitatea figurativă a peisajului muscelean, cu dealuri blânde şi lumină caldă.
Vernisajul a fost deschis de către artistul Mircea Voinea, preşedintele filialei UAP-Dolj, care a făcut o prezentare scurtă, iar în continuare criticul de artă Magda Buce-Răduţ a arătat că pentru a pătrunde în înţelesurile picturii artistului de renume mondial Grigore Popescu-Muscel şi pentru a-i înţelege mesajul „trebuie mai ales să-l priveşti în ochi“.
Magda Buce-Răduţ a evidenţiat faptul că după ce Grigore Popescu ne-a obişnuit cu sacralitatea imaginilor şi „perfecţiunea detaliului“, ca pictor mural, iconar şi restaurator de preţuire şi recunoaştere naţională şi internaţională, acum ne invită la pictură de şevalet în care în cele douăsprezece peisaje actul de creaţie este subordonat elementului afectiv. „Pictura lui Grigore Popescu-Muscel este o sinteză a unei viziuni existenţialiste în care se găseşte ecoul trăirilor raportate la credinţă şi smerenie. O deschidere a sufletului şi a minţii spre valorile spirituale, spre adevărata creaţie care integrează natura în perfecţiunea şi imensitatea lumii, în universalitate“, a spus Magda Buce-Răduţ. Criticul de artă Cătălin Davidescu a evidenţiat că piesele expoziţiei semnalează privirea pictorului Grigore Popescu-Muscel focalizată spre peisaj, care însă nu determină decât în mică măsură atitudinea asupra realităţii, el fiind preocupat mai mult de a surprinde autenticitatea afectivă a stărilor pe care le-a trăit în momentul creaţiei.
„În tablourile expuse, peisajul ca şi fiinţele sau obiectele sunt o convenţie, ele se constituie în transfigurări iconice generale, fără identitate proprie, artistul impunându-le o existenţă subiectivă, aceea a propriilor sale stări (Maici la Mănăstirea Văratec, Orizont cu acoperişuri roşii, Băile Kreţulescu noaptea).
Existenţialismul său cu tentă expresionistă constituie celălalt pol al unei sensibilităţi în esenţă figurative care, ca şi pictura murală, se hrăneşte cu substanţa profundă, adesea obscură a oricărui act creator. O natură telurică, uneori stihială, conturează «fiinţa rotundă» a acestui artist de vocaţie, care acum şi prin intermediul picturii de şevalet va ocupa un loc privilegiat în conştiinţa afectivă a publicului“, zice Cătălin Davidescu.