Factorii favorizanţi ai obezităţii la sugar, copil şi adolescent
Factorii etiologici ai obezităţii sunt consideraţi factorii genetici şi cei care condiţionează balanţa energetică a individului
Rolul factorilor genetici în apariţia obezităţii la sugar, copil şi adolescent nu este încă elucidat, dar incriminarea lor a fost legată de caracterul familial al multora dintre cazurile de obezitate. În prezent, este invocată mai des moştenirea unor obiceiuri alimentare (preferinţe alimentare şi cantitatea de alimente), decât o anumită predispoziţie metabolică.
Factorii ce condiţionează balanţa energetică a individului se referă la modificarea acestei balanţe, în sensul unui aport de calorii superior cheltuielilor bazale, dar şi pentru creştere şi activitate. Aportul excesiv caloric al dietei, în mod prelungit, este cauza cea mai probabilă a marii majorităţi a cazurilor de obezitate la sugar, copil şi adolescent, dar este greu de dovedit în toate cazurile, existând o mare variabilitate a aportului, chiar la persoanele normale.
Fiecare individ dispune de factori ce controlează aportul alimentar în condiţii fiziologice. Reglarea fiziologică a aportului alimentar se poate realiza pe termen scurt şi pe termen lung.
Reglarea pe termen scurt se referă la volumul meselor. Volumul meselor, prin excitaţiile primite de la nivelul receptorilor gastrici, stimulează centrii saţietăţii, situaţi în hipotalamus, determinând apariţia senzaţiei de saţietate, care va conduce, în final, la inhibarea senzaţiei de foame.
În reglarea pe termen scurt a comportamentului alimentar, influenţele corticale au un rol important. Aceste influenţe determină alegerea hranei (preferinţe alimentare), dar şi aportul caloric al dietei (volumul la care apare senzaţia de saţietate).
Asupra influenţelor corticale pot interveni o serie de factori cu acţiune modulatoare: factorii psihosenzoriali se referă la excitaţiile pornite de la nivelul receptorilor olfactivi, vizuali şi gustativi, determinate de proprietăţile organoleptice ale alimentelor, influenţând centrii hipotalamici, facilitând senzaţia de foame şi inhibând senzaţia de saţietate; factorii de mediu social şi familial, factorii socio-economici, modul de alimentaţie al familiei, atitudinea „de grup“ în ceea ce priveşte obiceiurile alimentare, educaţia primită în şcoală influenţează preferinţele alimentare şi volumul de hrană ingerat - aceşti factori influenţează, practic, orientarea către alimente cu un bogat conţinut caloric în volum concentrat şi ingestia unei mari cantităţi de hrană, zilnic; factorii psihologici, personali şi de mediu familial joacă un rol important în ceea ce priveşte ingestia de alimente şi preferinţe alimentare, creând mari dificultăţi medicului în modificarea atitudinii faţă de mâncare şi a modului de alimentaţie a pacientului obez. La copilul preşcolar şi şcolar se poate identifica deseori o situaţie psihologică „precipitată“ a obezităţii, apărută după ce mama îşi reia lucrul, după mutarea la o altă şcoală, după o perioadă de repaus prelungit impus de o boală cronică, la copiii dintr-o familie perturbată de decesul unui alt copil.
Despre reglarea pe termen lung a comportamentului alimentar al sugarului, copilului şi adolescentului vom vorbi pe larg în numărul de săptămâna viitoare.