„Fapta bună se imprimă în suflet ca o lumină“

În Duminica a 12-a după Rusalii, la Sfânta Liturghie s-a pomenit convorbirea Mântuitorului Iisus Hristos cu tânărul bogat care căuta viaţa veşnică, consemnată la Matei 19, 16-26. În cuvântul de învăţătură rostit la Paraclisul „Sfântul Gheorghe“ din Reşedinţa Patriarhală, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a vorbit despre ataşarea de bunurile materiale.

Tânărul bogat care căuta sensul existenţei sale ne arată că situaţia financiară şi socială bună nu îl mulţumea pe deplin. Atitudinea lui ne spune că bogăţia nu este scopul existenţei umane, de vreme ce el nu era împlinit.

„Din această relatare a Evangheliei vedem că sufletul omului nu se poate mulţumi doar cu bunurile pământeşti. În primul rând învăţăm că bunurile materiale, limitate şi trecătoare, nu pot da omului sentimentul împlinirii, al desăvârşirii, şi nici arvuna vieţii veşnice, deoarece sufletul omului, creat după chipul lui Dumnezeu Cel veşnic şi nesfârşit, este dornic de iubire veşnică şi nelimitată, încât nimic din lumea aceasta materială nu-l poate mulţumi pe deplin. Nimic din ceea ce este trecător pe pământ nu poate răspunde dorinţei lui de viaţă veşnică. Nimic din ceea ce este limitat nu poate corespunde dorinţei lui de iubire nelimitată. Numai Dumnezeu poate umple sufletul omului cu viaţă nesfârşită şi iubire veşnică. Aceasta este adâncimea căutării din întrebarea existenţială a tânărului evlavios şi bogat: «Bunule Învăţător, ce bine să fac ca să am viaţa veşnică?»“, a spus Preafericirea Sa.

Răspunsul Mântuitorului la întrebarea lui îi naşte o mare tristeţe şi o luptă interioară: „Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi.“

„Tânărul bogat primeşte de la Mântuitorul Hristos sfatul de a renunţa la ceea ce are în jurul lui pentru a dobândi comoară în inima lui şi în ceruri. De fapt, toate lucrurile materiale se adună în jurul nostru, dar fapta bună se imprimă în sufletul nostru ca o lumină pe care o purtăm cu noi în veşnicie. De aceea Iisus îi cere tânărului bogat să-L urmeze, care înseamnă intrarea în legătură veşnică cu Dumnezeu, care arată oamenilor iubirea şi bunătatea în Iisus Hristos, Cel bun şi milostiv. Vedem aici taina Bisericii: «urmează-Mi Mie!» înseamnă «devino ucenic de ai Mei», intră în comuniune cu Mine şi în comunitatea celor care Mă urmează. Domnul Iisus Hristos îl îndeamnă pe tânăr de fapt să devină creştin, împreună cu ucenicii săi apostoli. Ca să fii desăvârşit, trebuie să fii următor lui Hristos, să fii în legătură vie cu Persoana Lui şi să fii milostiv ca El, pentru că El este bogăţia cea veşnică nelimitată şi netrecătoare, potrivit cuvintelor sale: «Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis» (Ioan 17, 3)“, a arătat Patriarhul nostru.

Procesul vindecării de patimi este o lucrare care întristează pe om, care îi este într-un fel dureroasă pentru că înseamnă lepădarea de orgoliu, de mândrie, de lucruri care ne produc plăcere şi bucurii trecătoare.

„În Evanghelia de astăzi vedem că nu este uşoară dobândirea desăvârşirii, că schimbarea în bine înseamnă o luptă cu noi înşine, adesea cu întristare. Uneori ne întristăm când Hristos, prin Evanghelie, ne îndeamnă să ne schimbăm viaţa în bine, să dărâmăm idolii lăcomiei şi mândriei, ascunşi în inima noastră, şi să lăsăm în locul lor să vină lumina şi iubirea lui Hristos Cel milostiv. Dar toate sunt cu putinţă celui care caută sincer viaţa veşnică şi cere în ajutor harul lui Dumnezeu“, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.