„Fără iubire milostivă, nimeni nu se poate mântui”

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți (a Lăsatului sec de carne), 15 februarie 2026, un cuvânt de învățătură la finalul Sfintei Liturghii săvârșite în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală. Preafericirea Sa a tâlcuit înțelesurile duhovnicești ale Evangheliei rânduite de la Matei 25, 31-46, subliniind că, în esență, aceasta ne arată că, „fără iubire milostivă, nimeni nu se poate mântui”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că Judecata universală va fi înfricoșătoare prin contextul ei cosmic, prin forma ei solemnă și universală, precum și prin conținutul ei surprinzător: „În această duminică, a treia de la începutul perioadei Triodului, Sfânta Evanghelie după Matei continuă ideea judecății sau a evaluării faptelor oamenilor din Pilda celor zece fecioare și din Pilda talanților, arătând apoi importanța iubirii milostive pentru mântuirea oamenilor, la Judecata universală. Evanghelia ne arată în mod direct, radical și definitiv importanța iubirii milostive pentru mântuirea oamenilor, și aceasta se va arăta mai ales la judecata universală. Asemenea păstorului care desparte oile de capre, Dreptul Judecător va despărți umanitatea în două categorii: drepții și păcătoșii, cei milostivi și cei nemilostivi, cei umani și cei inumani”.

Preafericirea Sa a arătat, în continuare, că „Judecata universală este completă, definitivă și înfricoșătoare. Judecata lui Dumnezeu asupra omului imediat după moartea acestuia, sau judecata particulară, este o judecată incompletă și provizorie. (…) Această judecată, însă, după moarte, este prezentată de unii Sfinți Părinți și ca o luptă între demoni și îngerul păzitor: demonii acuză pe fiecare om pentru relele pe care le-a făcut, iar îngerul păzitor îl apără și caută să-l ajute pe om să dea un răspuns bun. Această judecată este provizorie deoarece se așteaptă să fie evaluate și urmările faptelor bune sau rele, până la sfârșitul lumii. Judecata particulară sau individuală este provizorie deoarece faptele bune sau rele ale unei persoane, ale unei comunități sau ale unui popor se arată prin consecințele lor de-a lungul istoriei. De aceea, se așteaptă judecata de apoi sau finală, universală, când Hristos Domnul va veni cu slavă și putere multă să judece vii și morții, toate neamurile. (…) Judecata universală este înfricoșătoare prin contextul ei cosmic, forma ei solemnă și prin conținutul ei surprinzător. Mai întâi, este înfricoşătoare prin tulburările din univers care o preced: «soarele se va întuneca și luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor se vor zgudui» (Matei 24, 29). În al doilea rând, judecata finală este înfricoșătoare prin forma ei, adică prin solemnitatea și universalitatea ei, deoarece Domnul Iisus Hristos vine în slavă și cu putere multă, împreună cu toți sfinții îngeri, ca să judece toate neamurile, adică toate popoarele și toate generațiile. În al treilea rând, această judecată este înfricoșătoare și prin conținutul ei neprevăzut sau surprinzător. Nimeni dintre pământeni, nici cei milostivi, nici cei nemilostivi, nu pot înțelege cum, în oamenii flămânzi și însetați, străini și săraci sau goi, bolnavi și întemnițați, este tainic prezent Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul și Domnul Slavei”.

Patriarhul României a explicat că cea mai aleasă învățătură desprinsă din Evanghelia Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți este taina adâncă a unirii dintre smerenia lui Dumnezeu și slava Sa, descoperind că adevărata măreție dumnezeiască se arată tocmai prin smerenie: „În mod deosebit, Judecata este înfricoşătoare și pentru că ea descoperă contrastul între smerenia lui Hristos și slava Lui Hristos, și anume între smerenia Sa în timpul istoric, când El, smerit și răbdător, respectă libertatea omului de a-L primi sau nu, şi slava dreptăţii Sale la sfârşitul lumii actuale, când El va evalua iubirea milostivă a fiecărui om. În general, noi suntem obişnuiţi să spunem că Dumnezeu este bun, îndelung răbdător, milostiv şi smerit. Iubirea Lui smerită și milostivă s-a arătat în toată viaţa Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, dar mai ales în moartea Lui pe Cruce şi îngroparea Sa. De aceea, cântăm la Prohodul din Vinerea Sfintelor Paşti: «În mormânt, Viaţă, pus ai fost, Hristoase, şi s-au spăimântat oştirile îngereşti, plecăciunea Ta cea multă preamărind». Plecăciunea Sa cea multă este nemărginita Sa smerenie”.

„Evanghelia Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți ne arată că, la sfârşitul veacurilor, la a doua Sa venire, Domnul Iisus Hristos Se va arăta cu putere şi cu slavă multă (Matei 24, 30). Până atunci, Domnul Hristos, smerit, tăcut şi nevăzut, respectă libertatea omului de a-L iubi sau de a nu-L iubi pe Dumnezeu, precum şi libertatea omului de a îi iubi sau de a nu îi iubi pe semenii săi. Dar, în ziua judecăţii universale, la sfârşitul veacurilor, Dreptul Judecător Iisus Hristos, Făcătorul universului şi al omului, primitorul morţii prin răstignirea Sa pe Cruce şi Dătătorul vieţii veşnice prin Învierea Sa din morţi, va arăta oamenilor libertatea Sa de a evalua cu dreptate iubirea milostivă a fiecărui om”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a evidențiat apoi că oamenii vor fi judecați după criteriul iubirii milostive arătate semenilor.

„Evanghelia Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți ne descoperă legătura tainică dintre smerenia lui Hristos-Dumnezeu şi slava Lui. Smerenia Sa se arată prin respectarea libertăţii individuale a omului, iar slava Lui se arată prin răsplătirea dreaptă a iubirii milostive a omului faţă de semenii săi. Dumnezeu este atât de smerit încât Se lasă respins de oameni sau uitat de ei. Atât de mult respectă libertatea omului, încât prezenţa Sa se află tainic în oamenii cei mai săraci şi suferinzi, care trăiesc la limita dintre viaţă şi moarte. Însă tocmai această prezenţă tainică a lui Hristos-Dumnezeu în oamenii nevoiaşi este surprinzătoare şi înfricoşătoare în ziua judecăţii universale. De ce? Pentru că nici unul dintre oameni nu poate înţelege cum, în atâţia robi ai sărăciei, ai bolii şi ai umilirii de pe pământ, să se afle tainic prezent Însuşi Împăratul cerurilor, Domnul slavei şi Judecătorul lumii, Care va spune celor prezenţi la judecată: «Ori de câte ori aţi făcut un bine unora din aceşti prea mici fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut». (…) De aceea, Sfântul Grigorie de Nyssa spune că: «Săracii sunt portarii Împărăției cerurilor, apărători puternici pentru cei milostivi și judecători aspri pentru cei nemilostivi»”.

La finalul cuvântului său, Patriarhul României a arătat motivul așezării Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți în perioada de pregătire pentru Sfântul și Marele Post: „Sfânta Evanghelie de astăzi ne îndeamnă ca, în tot timpul vieții noastre, dar mai ales în perioada Postului Sfintelor Paști, să unim rugăciunea smerită și pocăința sinceră cu iubirea milostivă, arătând milostenie spirituală și materială față de cei aflați în nevoie. Milostenia spirituală poate fi o rugăciune pentru omul aflat în suferință, un sfat bun sau o încurajare pentru cel dezorientat ori deznădăjduit, o vizită la un bolnav, o vizită la cel izolat sau singur și alte fapte asemenea. Milostenia materială poate fi hrană pentru cel flămând, haină pentru cel lipsit de ele, medicamente pentru cel bolnav, ajutor material pentru cei săraci. În multe feluri și în multe momente ale vieții noastre putem arăta iubire milostivă semenilor noștri care au nevoie de ajutorul nostru. Iar când arătăm iubire milostivă semenilor noștri, devenim mâinile iubirii lui Dumnezeu pentru oameni”.

În cadrul Sfintei Liturghii, a fost rostită şi o rugăciune pentru sufletul părintelui arhimandrit Climent Haralamb, fost slujitor şi eclesiarh al Catedralei Arhiepiscopale din Curtea de Argeş, trecut la Domnul astăzi, 15 februarie 2026, la vârsta de 102 ani.