Fermoarul, de la inventare la industria modei

Dispozitivul de închidere cunoscut în prezent sub numele de fermoar a fost brevetat la 29 august 1893 de americanul Whitcomb L. Judson (1836-1909), care căuta o soluție pentru a înlocui şireturile lungi şi incomode cu care trebuia să-şi lege cizmele în fiecare zi. După ce a primit brevetul pentru „încuietoare” („clasp locker”), Judson, un inginer cu zeci de inovații la activ, în special din domeniul automobilelor şi transporturilor feroviare, a expus-o la Târgul Mondial de la Chicago, din 1893, însă fără mare succes comercial, pentru că dispozitivul era stângaci construit şi se bloca foarte ușor. Fermoarul lui Judson a cunoscut multe îmbunătăţiri, cea mai importantă contribuție aparținând inginerului Gideon Sunbach, care a realizat, în 1913, un produs mai rafinat și mai fiabil, preluat de armata SUA în anii 1920 pentru costumele de zbor, apoi şi pentru alte obiecte de vestimentație militară. În 1923, elvețianul Martin Othmar Winterhalter, care a achiziţionat brevetul pentru Europa, a dezvoltat dispozitivul de închidere, realizând nervurile şi canelurile peste care trecea un element de închidere. Termenul „zipper” („fermoar“) a apărut în aceeași perioadă, după numele galoșilor produși de compania B.F. Goodrich. Folosirea pe scară largă la îmbrăcămintea de zi cu zi a început în anii 1930 când fermoarul a fost adoptat de industria modei ca unul dintre cele mai importante accesorii.