Filosof creștin și profesor charismatic
De Dragobete, academicianul Alexandru Surdu împlineşte 82 de ani. Viața domniei sale este o carte deschisă care invită la meditație cu acel respect care se cuvine față de valorile autentice. Originar din Brașov și cu studii universitare în București și la Amsterdam, a ocupat de tânăr un post în cercetare la Academia Română și, apoi, după anii ’90, ca profesor universitar la Facultatea de Filosofie a Universității din București.
Întâlnirea cu filosoful Constantin Noica a avut o înrâurire considerabilă în viața și activitatea sa, iar ca urmare, i-a susținut eforturile pe calea realizării științifice. Noica i-a devenit mentor în evoluția sa de perfecționare în domeniul filosofiei, unde va înregistra un continuu progres, marcat de opere valoroase.
A scris peste 25 de cărți, care deschid calea gândirii metafizice spre transcendent și imanent, într-o lumină de meditație și sărbătoare asemenea filosofiei antice a lui Platon, Aristotel și alții, de care s-a apropiat cu multe afinități de cugetare.
Dedicându-se în domeniul de vârf al gândirii filosofice, Alexandru Surdu a abordat frecvent și pe cel al științei creștine, în care vede o zestre conceptuală de valoare autentică. În lucrările sale abundă referirile religioase în cel mai curat spirit creștin românesc.
La aceasta a contribuit mult cugetarea domniei sale în spiritualitatea ancestrală, care l-a apropiat de Ființa transcendentului, a Atotputernicului divin și pronia Sa neistovită. Ca urmare, scrisul filosofului în acest sens este pe calea unei vechi tradiții care vine de la Fericitul Augustin, de la alți Sfinți Părinți de altădată, și culege florile înmiresmate ale Sfintelor Scripturi și Evanghelii, de care pomenește mereu cu respect și admirație. În consecință, afirmă că mai veche decât filosofia este învățătura creștină. Pentru a demonstra teoretic valoarea religiei, în volumul Pietre de poticnire (2014) scrie un capitol „Logică și religiologie”, unde face o incursiune de observație atentă în viața creștină de la noi, analizând logica religiei, Prologul Evangheliei după Ioan și Apocalipsa, vizavi de teoriile speculative moderne. Întemeiată pe asemenea mărturii de știință religioasă, afirmă că, asemenea cu filosofia, și religia are logica ei.
Cu o activitate prestigioasă, din 1992 Alexandru Surdu a devenit membru corespondent al Academiei Române, un an mai târziu și membru titular, iar acum este președinte al Secției de filosofie, psihologie, pedagogie și teologie a Academiei.
Îi dorim eminentului om de știință, cu această ocazie aniversară, ani mulți de viață cu sănătate deplină, spor la condei pentru noile proiecte de cărți pe care le are în lucru, bucurie sărbătorească și satisfacții în activitatea nobilă de la Academia Română!