Fitoterapia complexă a poliartrozelor

Cu cât înaintăm în anotimpul rece şi umed al iernii, tot mai multe persoane în vârstă simt suferinţele oaselor de la spate, mâini şi picioare, cu dureri foarte greu de suportat. Afecţiunea este mai frecventă la populaţia din jumătatea nordică a ţării.

Poliartrozele sunt for­me de reumatism cro­nic degenerativ ce constau într-o deteriorare progresivă a cartilajelor care îmbracă oasele la nivelul încheieturilor, ca urmare a îmbă­trâ­nirii şi suprasolicitării sis­te- ­­mului osos. Această boală cronică a articulaţiilor începe cu inflamarea şi deformarea extremită­ţilor osoase, urmate de reducerea spaţiului articular de la capetele îngroşate ale oaselor. Prin con­tactul direct dintre oasele neprotejate de cartilagii, apar durerile acute, mai ales dimineaţa la scularea din pat, după primii paşi prin încăpere şi în zilele când se schimbă vremea.

Aceste afecţiuni sunt mai frecvente la vârsta de peste 50-60 de ani, paralel cu îmbătrânirea ge­ne­rală a ţesuturilor, îndeosebi la femei cu exces ponderal şi la persoane care au suferit traumatis­me locale, prin căderi sau loviri sau după eforturi fizice exagerate.

Bolnavul are dureri articulare mari, mai frecvent la oasele de la picioare, şolduri şi coloana verte­brală, care suportă întreaga greu­tate a corpului.

Cauzele poliartrozelor pot fi găsite în contactul direct cu apă rece, într-un mediu cu variaţii mari de temperatură şi de umiditate, cu ceaţă, frig şi umezeală, care trezesc durerile de oase la persoane în vârstă, ajunse în „iarna vieţii”. Uneori pot avea origini metabolice (care reduc rezistenţa articulaţiilor) sau pot să apară din cauza unor tulbu­rări în funcţiile glandelor (hipo­fiză, tiroidă, suprarenale), tul­burări de irigare sanguină (varice, flebită, tromboză), ori din cauze ce ţin de diabet, obezitate, traumatisme, luxaţii, loviri, fracturi, frecări de încălţăminte inco­modă, surmenaj funcţional şi infecţii locale.

Tratamentele naturiste

Se bazează pe experienţele seculare de care au beneficiat popu­laţiile ţărilor din zonele climatice mai reci, temperate şi subpolare, cu regim termic şi hidric favorabil apariţiei artrozelor.
Sunt recomandate plante cu proprietăţi antiinflamatoare, depurative, sudorifice şi analgezice.

Pentru uz intern se reco­mandă a se consuma ceaiuri fierbinţi cu infuzii sau decocturi din plante medicinale cu proprie­tăţi activatoare pentru circulaţia sanguină. Plantele folosite în ceaiuri (infuzii sau decocturi) pot fi separate sau în amestecuri:
Frunze de salvie (cele mai eficiente), rozmarin, nuc, pelin, afin, mesteacăn, frasin, urzică, mentă, măghiran, ceapă; flori de soc, arnică, lavandă, trifoi roşu, tei, muşeţel; herba de creţişoară, cimbrişor, coada calului, sună­toare, păpădie, pedicuţă; muguri de pin şi plop negru; fructe de ienupăr şi măceş; rădăcini de tătăneasă, lemn-dulce, osul iepurelui, pătrunjel, leuştean, ţelină, angelică, ghinţură; scoarţă de salcie şi stejar; ulei de cătină albă (două linguri de trei ori pe zi, după fiecare masă, cu puţină miere).

Reţeta autorului, pentru uz intern: Infuzie din amestec cu: salvie, cicoare, rozmarin (frun­ze), coada calului, păpădie, cimbri­şor (her­ba), soc, gălbenele (flori), măceşe (fructe) şi salcie (scoarţă).

Pentru uz extern, trata­men­tele se diversifică în funcţie de localizarea afecţiunii. La go­nartro­ză şi în dureri de umeri, coate şi pumn se recomandă comprese calde şi cataplasme pe încheieturile dureroase, cu efec­te antiinflamatoare şi de intensificare a circulaţiei sângelui. Cel mai frecvent este folosită făina de muştar negru (umezită cu apă fierbinte şi pusă într-un săculeţ de pânză pe locul dureros). Efecte bune au şi frunzele zdrobite de brânca ursului, rozmarin, nuc, pelin, salvie, felii de ceapă, usturoi şi praz, flori de fân cosit, muşeţel şi găl­benele, paie tocate de ovăz, hrean ras (amestecat cu făină integra­lă), scoarţă de salcie sau stejar, terci de cartofi, muguri de plop şi herba de pedicuţă.

După baie se fac frecţii cu tinctură de tătăneasă, tinctură de spânz şi ulei de cimbrişor.

Extractele de castan sălbatic şi cele de coada calului conţin cantităţi mari de siliciu, un oligoelement important pentru func­ţio­narea articulaţiilor.

În cazuri mai grave se fac împachetări cu foi de varză crudă sau fiartă, urmate de împa­che­tări cu parafină sau nămol de turbă din zona Vatra Dornei şi Poiana Ştampei (câte 30 minute în fiecare seară).

Dacă s-a acumulat lichid la genunchi (hidrartroză), este indicat masajul cu alifie de răşină, gălbenele, tătăneasă, sânziene şi bitter suedez, precum şi comprese cu tinctură de castane, rodul pământului, ardei iute, foi de dafin şi flori de leandru.
La durerile de şolduri şi de coloană se recomandă băi călduţe (370C), generale sau de şezut, cu plante care au proprietăţi antiinflamatoare, băi cu făină de muş­tar negru, cetină, flori de gălbe nele, lavandă şi muşeţel, frunze de mentă, mesteacăn, frasin, nuc, rozmarin, salvie, sovârv, fân uscat, fructe de ienupăr şi castan, rădăcini de tătăneasă, scoar­ţă de salcie sau de stejar.

Regimul alimentar

La copii este necesară o suplimentare cu nutrienţi care conţin calciu, fluor, seleniu şi vitamine (D, E, C, B). Aceste componente vor fi asigurate pe cale naturală prin alimente bogate în proteine, săruri minerale şi vitamine (lap­te, ouă, carne de vită şi pasăre, zarzavaturi şi fructe). Cu sigu­ran­ţă, orice dezechilibru din copilărie ar putea avea repercusiuni pentru tot restul vieţii.
O mare atenţie se va acorda produselor lactate (zilnic 500 ml lapte dulce, iaurt sau brânzeturi), bogate în calciu pentru prevenirea osteoporozei şi refacerea oaselor afectate. De asemenea, se vor consuma produse apicole, gemuri de fructe (în special din măceşe), drojdie de bere (două- trei linguri pe zi), zeamă de lămâie, ulei presat la rece, surse de vitamine naturale (D, B, C, A, K) şi surse de săruri minerale (Ca, Fe, Mg, Se, F). Doctorul Jarvis recomandă tratamentul, la fiecare masă, cu câte trei lingu­riţe de miere de albine, plus trei linguriţe oţet de mere în 100 ml apă.
Se admit: consumul de carne de pasăre şi de viţel, peşte, cereale (grâu germinat, fulgi de porumb, ovăz şi orz), legume proaspete (varză, salată, castraveţi, cea­pă, spanac, conopidă, cimbru, pătrun- jel), supe de fasole şi de ceapă, car­tofi tineri, păstăi de fasole verde, usturoi crud (doi căţei pe zi timp de trei săptămâni), o cu­ră de 10-20 zile cu sucuri de legu­me rădăcinoase (morcov, sfeclă roşie, ţelină, păstârnac, pătrun­jel).

Sunt interzise: mâncărurile grase, carnea de porc şi de vânat, grăsimile animale, mezeluri, afu­mături, conserve, murături şi alimente care intensifică decal­cifierea oaselor.
O atenţie sporită se va acorda consumului de cafea, băuturi alcoolice şi tutun, care reduc treptat rezistenţa oaselor la presiune şi la frecare.

Tratamentele balneoclimaterice

În afara băilor de soare (plajă) care se pot face vara, sunt recomandate staţiunile balneare cu ape clorosodice, iodurate şi sulfuroase (Felix, 1 Mai, Herculane, Buziaş, Sovata, Călimăneşti, Govora, Tuşnad, Techirghiol, Eforie, Mangalia, Amara, Lacul Să­rat, Pucioasa, Slănic-Prahova, Bazna, Bălţăteşti). În aceste sta­ţiuni se vor aplica şi proceduri de hidroterapie, termoterapie şi elec­troterapie (duşuri, masaje, împachetări calde cu nămol sau parafină, ionizări cu calciu clorat, unde scurte, ultrasunete, diadinamice, băi galvanice, infraroşii etc.) care previn uzura oaselor şi îmbătrânirea prematură a arti­culaţiilor.