Fitoterapia înțepăturilor de insecte

În fiecare an, sezonul călduros al verii atrage după sine și inevitabilele înţepături ale insectelor, provocând reacţii cutanate dureroase sau mâncărimi ce persistă câteva ore. Împotriva acestor situații nedorite se vor lua măsuri preventive pentru a evita să ne transformăm într-o ţintă vie în faţa atacului acestor mici vieţuitoare.

Prima măsură valabi­lă contra tuturor speciilor de insecte constă în renun­ţa­rea la produse cosmetice cu arome florale (deodoranţi, parfumuri, creme, săpunuri fine) şi la bijuteriile strălucitoare.

La albine şi viespi, înţepături­le pot avea consecinţe total ne­plăcute, cu reacţii alergice locale, din cauza veninului iritant elibe­rat de acul acestora. Apar dureri sub formă de arsuri, inflamaţii, pielea devine roşie-vineţie, cu mâncărimi sâcâitoare, fenomene care dispar după 24 de ore ca urmare a resorbţiei efectului toxic.

În serile de vară, mai ales în medii cu multă apă, înţepăturile pot fi chiar fatale. La un număr mare de înţepături are loc o ab­sorbţie masivă de venin, um­flă­tura este mult mai mare şi se produc reacţii alergice severe cu şoc anafilactic şi secreţie intensă de histamină din organism. Acum apar vărsături, tulburări respiratorii, hematurie, tremu­ră­turi, accelerarea pulsului (tahicardie), hipotensiune, senzaţie de greutate în zona inimii, edem laringian, leziuni renale şi paralizie musculară. Toxinele din venin pot acţiona asupra sistemului nervos central provocând anxietate, convulsii, sincope, stare de leşin şi comă ireversi­bilă.

Când înţepătura este produsă în fundul gurii, pe limbă sau în gât, va apărea un edem masiv care obturează mecanic căile respiratorii superioare, ca urmare a eliminării unor antigene din venin şi din corpul insectei, provocând sufocarea. În acest caz se face o uşoară gargară cu sare topită în apă şi puţin oţet, nu se bea şi nu se mănâncă nimic şi se internează de urgenţă la spital, întrucât viaţa victimei este în mare pericol.

Dacă viespea a înţepat unul din membre, acesta va trebui pus în stare de repaus absolut întrucât mişcarea sa favorizează difuzarea rapidă a veninului în corp, cu efecte deosebit de grave.

Înţepăturile de ţânţari pro­voacă reacţii toxice locale, cu mâncărimi intense datorate toxinelor din saliva femelelor. Se continuă cu iritaţii intense, ro­şea­ţa locului, edeme şi dureri, iar după scărpinat apar infec­tă­rile. Din cauza pişcăturilor re­petate este posibil să apară ede­mul glotic, care obturează calea aerului, blochează respiraţia şi scade tensiunea arterială. Înţe­pă­turile de tăun sunt foarte dure­roase şi durează o perioadă de două săp­tămâni, deşi durerea scade treptat în intensitate. Înţepăturile de păianjeni pro­voacă o um­flă­tură dureroasă, con­tracţii mus­cu­lare, respiraţie greoaie şi accelerarea pulsului.

Înţepăturile de căpuşe pot surveni în timpul unei plimbări prin pădure unde căpuşele stau pe arbori şi pe ierburi înalte. Ele se prind de pielea omului şi a animalelor (câini, pisici), cărora le sug sângele, provocând boli foarte grave. La locul înţe­pă­turi­lor va apărea o papulă roşie, intens colorată în centru, însoţită de mâncărimi, un chist dureros şi abces. Dacă persistă timp de trei săptămâni, căpuşa va transmite o bacterie (Borrelia) care provoacă o boală gra­vă, numită Lyme. Este adevărat că primele simptome ale maladiei trec neobservate, dar, după 21 de zile, apar simptome de oboseală per­sistentă, tulburări intelectuale şi de memorie, febră mare, tul­burări cardiace, dureri articulare, paralizie faci­ală, artrită, tulburări cerebrale severe şi, în final, menin­go­en­cefalită.

Tratamente speciale

Pentru înţepăturile de albine şi viespi sunt cunoscute o mare diversitate de procedee menite să diminueze efectele nedorite. Printre acestea pot fi amintite:

- extragerea acului cu ajutorul unei pensete fine fără a-l strânge, evitând astfel stoarcerea glandei cu venin aflată în capătul acului şi difuzarea veninului în ţesuturile limitrofe;

- spălarea cu apă şi săpun şi dezinfectarea locului înţepat prin aplicarea unei comprese cu alcool mentolat, alcool salicilat, oţet sau comprese simple cu apă rece şi gheaţă. Astfel se opreşte difuzarea veninului şi se reduc durerea şi mâncărimea, limitând inflamaţia;

- cataplasme cu ceapă crudă (tăiată în felii), cu varză crudă, pătrunjel, busuioc sau salvie;

- masarea locului înţepat cu frunze de nuc, usturoi, ceapă sau praz, după care se aplică frunze de pătlagină zdrobite. Este efi­cientă şi aplicarea unor creme cu conţinut steroid.

Pentru înţepăturile multiple, mai ales la persoanele alergice, se vor administra unu - două comprimate de vitamina C, un preparat antialergic pe bază de calciu şi se va face internarea de urgenţă în spital, unde pacientul va fi tratat cu hemisuccinat de hidrocortizon.

Pentru înţepăturile de ţân­ţari:

- spălarea cu apă şi săpun;

- aplicarea unei comprese cu apă rece sau gheaţă;

- comprese cu apă sărată şi tinctură de arnică şi iederă;

- tamponarea locului cu vată îmbibată într-o soluţie alcoolică, ulei de mentă (5 g la 100 ml alcool) sau cu o pastă preparată cu apă şi bicarbonat de sodiu;

- aplicarea de cataplasme cu varză crudă, praz crud sau pă­trunjel;

- dezinfectarea locului înţe­pă­turii prin frecare cu frunze zdrobite de ferigă, pătrunjel, coa­căz negru, tomate sau cu rondele de lămâie şi oţet de fructe;

- masajul pielii cu tinctură sau cu unguent de gălbenele, suc de ceapă sau usturoi.

La înţepăturile de păianjen:

- compresă cu apă rece, sim­plă sau combinată cu puţin oţet;

- cataplasmă cu rădăcină rasă de tătăneasă (3 linguri în 100 ml apă fierbinte sub formă de pas­tă), care se aplică pe muşcă­tură, se acoperă cu o pânză curată şi se ţine câteva ore sau peste noap­te;

- cataplasmă cu herba de tu­riţă mare, proaspătă şi zdrobită sau din foi de varză uşor strivite;

- masaj pe locul muşcăturii cu tinctură de sunătoare (doi pumni de flori macerate timp de 3 săp­tămâni la un litru alcool 400) sau cu un căţel de usturoi tăiat.

La înţepăturile de căpuşe:

- se scot căpuşele fixate în piele, eliminând atât corpul, cât şi capul. Extragerea se face cu o pensetă în maximum 36 ore după înţepătură, apoi se aplică o compresă cu apă rece, simplă sau cu puţin oţet.

- dacă situaţia se complică, este obligatorie prezentarea la medic.

Tratamente

Se fac tamponări sau aplicări locale cu uleiuri volatile, tincturi, infuzii, sucuri sau frunze proaspete. Pentru primul ajutor după înţepături se folosesc diverse preparate din plante :

Salvie:

- frunze proaspete zdrobite şi aplicate pe locul afectat pentru răcorirea pielii;

- tamponări cu tinctură din frunze (20 g în 100 ml alcool cu macerare timp de 10 zile).

Pelin: frunze proaspete şi zdrobite pentru frecţii locale.

Pătlagină, roiniţă, leuştean sau hrean:

- frunze proaspete spălate şi zdrobite aplicate local;

- suc din frunze proaspete.

Aloe: frunze proaspete pentru tamponări de două ori pe zi.

Coacăz negru: frunze proaspete zdrobite sau macerate în vin alb, aplicate sub formă de cataplasme.

Varză albă sau pătrunjel: frun­ze strivite şi aplicate sub formă cu cataplasme pe înţepă­tu­rile de ţânţari.

Busuioc: plantă proaspătă zdrobită pentru frecare pe locul înţepăturii având acţiune cicatri­zantă şi de atenuare a mâncă­rimii.

Cimbru de grădină: infuzie din herba (două linguri la 200 ml apă clocotită) pentru tampo­nări repetate.