„Foaia Diecezană“, 125 de ani de existenţă

Anul acesta s-au împlinit 125 de ani de la apariţia primului număr al "Foii Diecezane", periodicul de cultură şi spiritualitate editat de Episcopia Caransebeşului, "organ bisericesc, scolariu, economic şi literariu", care a avut de-a lungul vremii o contribuţie importantă la întreţinerea şi cultivarea vieţii spirituale, la apărarea bisericii strămoşeşti, a şcolii româneşti şi a fiinţei naţionale.

Aşa cum s-a afirmat cu prilejul aniversării a 50 de ani de la apariţie, în 1935, "pe timpul dominaţiei austro-ungare a fost şi ea un opaiţ al românismului, răspândind lumină curată… A fost o tribună liberă; a servit numai neamului…", paginile ei constituind "câmpul de întâlnire a tuturor intelectualilor bănăţeni", stându-le la dispoziţie tuturor, fie că erau teologi, istorici, filologi sau folclorişti. După ce, în 2/14 decembrie 1885, are loc inaugurarea tipografiei diecezane - când se scoate de sub teascuri prima tipăritură, o circulară datată 30 noiembrie şi adresată clerului, dascălilor şi creştinilor din întreaga dieceză, ce va fi difuzată în întreaga eparhie -, în 5/17 ianuarie 1886 iese de sub lumina tiparului primul număr al "Foii Diecezane" care, timp de aproape 65 de ani, va ilustra în paginile sale spaţiul bisericesc, cultural şi istoric al Banatului de munte. Este prima publicaţie românească din Caransebeş, care-şi propune să fie "un câmp potrivit de întâlnire, care să poată mijloci schimbarea împrumutată a vederilor în chestiunile ce privesc progresul diecezei noastre" pe multiple planuri. O contribuţie deosebită în această importantă realizare au avut-o savantul român Nicolae Teclu (prieten al episcopului Ioan Popasu încă de pe când era la Braşov) şi Constantin Popasu (nepotul episcopului Ioan Popasu), care, aflându-se la Viena în acea perioadă, au mijlocit pentru cumpărarea maşinilor şi materialelor necesare pentru tipografie. Tot prin concursul lui Nicolae Teclu a fost angajat şi primul conducător al tipografiei din Caransebeş, Eduard Haustein de la tipografia Curţii imperiale din Viena, care va rămâne la Caransebeş până la sfârşitul anului 1886. În programul viitorului organ de presă al Episcopiei Caransebeşului, publicat în 21 decembrie 1885 şi reluat apoi în primul număr al "Foii", prin care publicul este invitat să se aboneze, sunt făcute cunoscute publicului subiectele care vor fi abordate în paginile revistei, se stabilesc unele puncte de interes profesional, dar şi altele care vor face din "Foaia" de la Caransebeş un organ al luptei pentru unitatea poporului român, în contextul istoric anterior anului 1918. Pe lângă ridicarea culturală, dotarea preoţimii, precum şi perfecţionarea şi cultivarea învăţătorilor, redacţia anunţa că "se va da loc şi chestiunilor privitoare la istoria, limba şi literatura română". Pe firul existenţei publicaţiei "Foaia Diecezană" se pot distinge trei etape. Cea dintâi se întinde din 1886 şi până la ultimul număr din anul 1918, fiind şi cea mai complexă, cu o tematică variată, într-un context istoric impus de statul dualist austro-ungar. Cea de-a doua etapă durează de la începutul anului 1919 şi până în 1949, când, prin desfiinţarea Episcopiei Caransebeşului, ea dispare din peisajul nostru bisericesc şi cultural până în 1995, când se reia publicarea "Foii Diecezane", începând cu luna martie. În această etapă, deşi nu mai are conţinutul tematic complex din perioada anterioară (1886-1918), predominând tematica religioasă, "Foaia Diecezană" constituie un izvor documentar util atât pentru istoria Bisericii Ortodoxe Române, cât şi pentru reliefarea vieţii culturale şi spirituale a societăţii româneşti din perioada interbelică. În cadrul "Foii Diecezane", în 1949 n-au apărut decât 3 numere (1-2, 3-5 şi 6-8), căci denumirea i se schimbă, devenind "Foaia Arhidiecezană", apărând sub această denumire până în 1951. "Foaia Arhidiecezană" are doar formatul "Foii Diecezane", căci studiile şi materialele ce i-au dat viaţă, contur şi consistenţă lipsesc cu desăvârşire. În anul 1994, odată cu reactivarea Episcopiei Caransebeşului, s-a simţit nevoia unei publicaţii oficiale proprii. Astfel se reia publicarea "Foii Diecezane" în serie nouă, începând cu luna martie 1994, redactor fiind încadrat protopopul de Reşiţa, dr. Vasile Petrica. Publicaţia s-a lansat la Reşiţa, în cadrul manifestărilor "7 zile - 7 arte", în sala de spectacole a Casei de Cultură, de faţă fiind episcopul Emilian Birdaş, primarul Reşiţei, ing. Mircea Popa, şi mulţi oameni de cultură, preoţi şi membrii corului seminarului, care au oferit un program de muzică corală bisericească şi laică. În această a treia etapă din viaţa gazetei se preiau forma şi structura din etapa precedentă, dar începând cu nr. 11 (33) din anul 1997 se adaptează formatul, coperta şi conţinutul la specificul unei reviste. Redactorii "Foii Diecezane", până în 1949, au fost Ioan Bartlomei (1886-1889), Iuon Ionaşiu (1889-1892), Petru Barbu (1892-1908), Iosif Iuliu Olariu (1908-1917), Cornel Corneanu (1917-1919), Vasile Lochiţa (1919-1921), PS Iosif Traian Bădescu (1921-1923), Romulus Ancuşa (1923-1927), Nicolae Cornean (1927-1944), Marcu Bănescu (1944), Ilie Câmpeanu (1944-1948) şi Zeno Munteanu până în 1949. De la reactivare, responsabili cu redactarea "Foii Diecezane" au fost protopopul dr. Vasile Petrică (1995-1997), pr. Ioan Petraş (1998-2000), pr. Daniel Aron Alic (2001-2002 şi 2006-2011) şi pr. Liviu Anghel (2003-2005). Începând cu anul 2009, în colectivul de redacţie a fost cooptat ca redactor responsabil şi pr. Alin Câmpean.