Forme empatice
O expoziţie care nu trebuie ratată este aceea deschisă de Elena şi Marcel Scutaru la Galateea, simeza discretă de pe Calea Victoriei, un spaţiu expoziţional, deşi de mici dimensiuni, care a găzduit şi găzduieşte lucrări de cea mai bună calitate. Nici de data aceasta alegerea nu face excepţie, curatorul Raluca Băloiu dovedindu-se un bun profesionist în a organiza, după criteriile unei estetici autentice, lumea obiectelor propuse. Case, portrete şi păsări, acestea sunt cele trei elemente care formează universul artistic. Formele se atrag unele pe altele şi creează un ambient perfect. Pământul şi cerul realizează astfel o imagine unitară, prin care fiinţa umană este cel mai bine definită. Omul nu este om dacă nu are un cămin ca idee de patrie şi de neam şi de ancorare în trecut, dar şi un cer deasupra capului care asigură condiţiile sale de visare şi de aspiraţie. Cei doi expozanţi, bine-cunoscuţi în lumea artiştilor, lucrează într-un mod original şi în acelaşi timp păstrând tiparele unor forme inspirate din tradiţie. La un moment dat, obiectele creează acea osmoză fericită prin care lasă impresia că aparţin unui singur artist. De aici ideea de formă empatică. Empatia este starea sufletească a cărei acţiune face ca întregul cosmos să nu se dezintegreze. Expoziţia de faţă este un bun exemplu al unei coerenţe fără fisură. Acoperişurile caselor sunt învelişuri gingaşe care nu închid locuirea prin opacitatea construcţiei, ci dimpotrivă, o deschid spre zări nemăsurate. Chipul omului nu este întunecat sau convulsiv, ci exprimă o stare de graţie. Pasărea rotunjeşte viziunea artiştilor care cred în trinitate ca realizare spirituală supremă. Într-un câmp estetic „sfârtecat“ de tot felul de tendinţe anarhice, care îşi închipuie că miza în artă ar fi expresivitatea cu orice preţ, artiştii de care vorbim aleg un drum contrar, înoată împotriva curentului şi merg spre obârşii cu o seninătate de invidiat.
Atemporalitatea unei asemenea expoziţii este principala ei caracteristică. Formele empatice sunt acum, dar puteau fi şi odinioară, după cum vor fi şi peste veacuri. Avem astfel de-a face cu o capacitate remarcabilă de esenţializare şi de conservare. Expoziţia soţilor Scutaru salvează lumea de la falsificare şi oferă arhetipurile dăinuirii. (Dan Stanca)