Gânduri pentru Anul Nou
Fiecare început presupune neliniști, dar și speranțe. Presupune despărțirea de ceea ce ne-a caracterizat și speranța că viitorul va aduce tot ceea ce nu am avut în trecut. Este bine ca fiecare început să fie sfințit, iar aici rolul Bisericii este de necontestat! Se sfințesc oamenii, se sfințește timpul, se sfințesc locurile, prin anumite slujbe...
Creștinii încep noul an cu numele lui Hristos pe buze. În urmă cu mai mulți ani, într-o ședință a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, s-a hotărât ca în noaptea dintre ani să se citească Acatistul Mântuitorului Hristos și alte câteva rugăciuni. Este un fel de a încheia anul și de a începe altul alături de Dumnezeu.
Cuvântul „revelion” poate fi înţeles în sens creştin; „réveiller” în franceză înseamnă „a se trezi”, „a se deştepta din somn”. Să ne propunem ca noul an să fie o deșteptare a noastră, o trezire și o trezvie; să petrecem de aici înainte cu Dumnezeu, creștinește. La cumpăna dintre ani, se cuvine să mulțumim Preasfintei Treimi că ne-a învrednicit să mai parcurgem un an, să mulțumim pentru lucrurile bune pe care anul anterior le-a adus. Să nu ezităm să cerem ajutor de sus pentru un nou şi bun început, pe calea mântuirii.
Înnoire la trecerea în alt an
Odată cu intrarea într-un An Nou, prima noastră grijă trebuie să fie de a ne înnoi viața, să părăsim câte un păcat care ne stăpânește de mai mult timp și să punem în locul lui o virtute. Altă grijă a noastră să fie iertarea greșelilor celor care ne-au supărat, să-i iertăm pe toți, să începem Anul Nou cu inima curată și fără invidie. Să gândim că fiecare zi a noului an este ca o foaie albă, pe care să o umplem cu speranță, cu generozitate, alături de chipuri dragi, o foaie albă din cele 365 pe care vom scrie povestea noastră.
De noi depinde dacă Anul Nou va fi unul cu bucurie sau nu. Important este nu „ceea ce va aduce anul”, ci ceea ce vom face, cum vom reacționa la anumite provocări cu care ne vom confrunta. Putem alege să fim optimişti, cinstiți şi dornici de a sări în ajutor sau pesimişti, falşi, egoişti. Chiar dacă vom cheltui mai multă energie ca să vedem jumătatea plină a paharului, toate ni se vor întoarce înzecit.
Să mulțumim pentru oamenii deosebiți pe care i-am cunoscut, pentru prietenii noi pe care ni i-am făcut și chiar pentru întâmplările mai puțin bune, dar care ne-au călit și din care am învățat câte ceva. Să nu reținem din anul care s-a încheiat ceea ce ne-a ținut pe loc sau ne-a dat înapoi, pentru că astfel ne-a făcut mai conștienți de minusurile noastre pe care, lucrând la ele, suntem datori să le transformăm în plusuri.
Un an care se încheie nu trebuie să fie doar un moment al bilanțului, ci o continuare, deoarece lucrurile bune nu trebuie să aibă un sfârşit, iar cele mai puțin bune ne-au adus înțelepciune. Bilanț să fie doar contabilicește vorbind, dacă vom căuta să vedem suma lucrurilor care ni s-au întâmplat. Un prezent continuu este pronia lui Dumnezeu; fiecare dintre noi poate da mărturie că în momente de cumpănă a simțit purtarea de grijă a lui Dumnezeu ca pe un scut care l-a apărat. Să mulțumim lui Dumnezeu pentru binele din trecut și să cerem binecuvântarea pentru ceea ce va urma.
„Pune, Doamne, început bun!”
Un An Nou vine cu așteptări atât pentru adulți, cât și pentru copii/elevi. Despre așteptările adulților am tot vorbit și vorbim. Cele ale elevilor sunt ca şi ale adulților, la care se adaugă câteva. Cei mai mulți dintre elevi îşi doresc ca profesorii să facă lecţiile mai atractive, mai interactive. În topul dorinţelor elevilor sunt activităţile extraşcolare, pe care le vor mai multe și mai variate, infrastructură adecvată, digitalizare, restricții mai puține şi un climat şcolar fără bullying. De la părinţi își doresc să fie ajutaţi la teme, susţinuţi emoţional, dar şi material. Psihologii ne-ar spune să nutrim gânduri din care să răzbată încrederea în noi înșine, aprecierea de sine și sentimentul că suntem în controlul propriei vieți. Încrederea în forțele proprii este un lucru bun, însă devine negativ atunci când se transformă în mândrie.
E bine ca Anul Nou să ne găsească în momente de bucurie, mai ales că a fost perioada în care s-au cântat colinde. În vechime, aceste frumoase cântări se auzeau numai la sfârșit de an și conțineau urări pentru anul care stătea să înceapă. Din atmosfera colindelor s-a păstrat și azi aerul de sărbătoare, petreceri și urări.
Încheierea unui an și trecerea în altul este însoțită de multe tradiții. Noi toți, adulți și copii, suntem datori să le păstrăm și să le ducem mai departe. În toate zonele țării s-a colindat cu „Sorcova” sau „Plugușorul”. Aceste colinde conțin urări de sănătate și prosperitate, iar uneori fac apel la jocurile mimice cu măşti de animale. În unele zone ale țării, cei care posedau o pușcă de vânătoare trăgeau un foc în aer, împușcând simbolic anul vechi. „Îngropatul anului” este o veche tradiție, un ceremonial de înnoire simbolică a timpului, practicat în noaptea dintre ani. Conform tradițiilor populare, timpul se naşte anual, se maturizează, îmbătrâneşte şi moare pentru a renaşte după încă 365 de zile. În alte zone, fie apelând la teatrul popular, fie sub forma unor cântări, se folosea comparația an vechi, adică bătrân, an nou, adică copil. Alternanța vechi-nou este foarte prețuită de români.
Să ne bucurăm de noul an căci „viitorul aparţine celor care cred în frumusețea viselor lor”, afirma Eleanor Roosevelt. Să nădăjduim că Anul Nou va veni cu împlinirea dorințelor bune și că va fi o treaptă pe scara devenirii noastre. Un An Nou mai aproape de Dumnezeu și de semeni! „Sfârșit și lui Dumnezeu laudă!” și „Pune, Doamne, început bun!” este refrenul acestor zile din noul an.