Glasurile bucuriei, pe uliţele satului Başeu

Parohia Başeu - Hudeşti, Protopopiatul Darabani, judeţul Botoşani, păstrează o parte din tradiţiile de Crăciun şi Bobotează moştenite odinioară. Băieţii din sat îl însoţesc pe preotul paroh cu ajunul. Întrucât nămeţii formaţi în această iarnă sunt mari, iar unele case sunt aşezate la distanţe mai mari, părintele a mers cu sania trasă de cai să vestească Naşterea Domnului sau să binecuvânteze locuinţele oamenilor cu Agheazmă Mare.

Tradiţia mersului cu ajunul, fie la Naşterea Domnului, fie la Bobotează, este veche în satul Başeu, acesta având tradiţiile zonei Darabanilor. Vasile Puric, fost învăţător în Başeu la jumătatea secolului trecut, aminteşte în monografia sa, compusă pentru gradul I de învăţător, tabloul frumoaselor obiceiuri de altădată. "Fiecare sătean ştia, după glasul curat al copiilor care strigau "Chiraleisa!" sau "Nihoho!", vestind că Domnul miluieşte sau că Naşterea lui Hristos e prilej de chiuit de bucurie, că s-au apropiat sărbătorile. Se aude apoi clinchetul clopoţeilor legaţi în salbă de grumazul cailor de la sanie sau căruţă. În felul acesta ştim că părintele este aproape. Credincioşii au luminile casei aprinse, dar şi colaci, nuci sau făină, pregătite pe masă pentru binecuvântare, alături de lumânări aprinse. Este interesant faptul că de Bobotează se aşază pe crucea pe care o poartă preotul aşa numitul fuior de cânepă sau un prosop tradiţional cu flori roşii sau negre. Astfel se arată că în acel loc sunt oameni gospodari, iar femeile sunt bune ţesătoare. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, parohul de atunci, Neculai Guragata, organiza coruri de copii care colindau în toată comuna în ajunul Crăciunului, după ce mergeau cu preotul pentru a binecuvânta casele credincioşilor", consemnează în monografia sa înv. Vasile Puric. "Credincioşii se bucură când îi văd pe copii că le-au deschis uşa" În anii â40, cele 200 de familii din Başeu aveau cam câte opt-zece copii la fiecare casă. Atunci când mergea preotul cu ajunul, părea că întreg satul de copii umbla înaintea lui să vestească acest eveniment important. "Astăzi, băieţii care merg înaintea preotului sunt doar o umbră a tradiţiilor de odinioară. Clopoţeii cailor sună şi astăzi, însă oamenii au mai uitat din tradiţii, iar multe uşi sunt închise pentru că o parte din localnici sunt plecaţi pe alte meleaguri, visând la o viaţă mai îndestulată. Credincioşii se bucură când îi văd pe copii că le-au deschis uşa. Întotdeauna, glasul unui copil este cel al bucuriei. Un om îşi deschide mult mai uşor sufletul în faţa glasului unui copil. În acelaşi timp, enoriaşii se întristează gândindu-se la mulţimea de copii care altădată invada uliţele Başeului. În prezent, peste 70% din populaţia satului este îmbătrânită", a spus pr. paroh Iulian Andrei. Copiii care merg înaintea preotului pentru a anunţa venirea cu ajunul primesc de la săteni nuci, colaci şi dulciuri. Ei vin de dimineaţă la biserică, iar de aici pornesc alături de părintele paroh la casele oamenilor. "La fiecare casă zăbovim pentru a vedea care sunt problemele pe care le întâmpină oamenii. Problemele administrative ale parohiei sunt discutate cu fiecare credincios în parte. Nu de puţine ori am găsit multe idei interesante la enoriaşi, pe care le-am pus în aplicare", a adăugat preotul paroh. Prosoape în jurul crucii, în loc de cânepă Când este zăpadă, preotul, alături de copii, merge pe la casele oamenilor cu o sanie trasă de doi cai cu zurgălăi. Dacă nu este zăpadă, drumul este parcurs cu faitonul (căruţa cu patru roţi). "Întrucât în prezent nu se mai cultivă cânepa, credincioşii pun pe cruce un prosopel. În vremurile de altădată, când existau ţesătoare în sat, se confecţionau prosoape tradiţionale pentru astfel de momente. Acum avem în sat doar trei enoriaşe care mai ţes. Oamenii ne aşteaptă cu multă dragoste. În general, Crăciunul şi Boboteaza sunt aşteptate de credincioşi cu mult drag. Deşi tradiţiile s-au cam pierdut, ei doresc să vină la biserică, să fie aproape de preot, simţind dragoste faţă de Dumnezeu", a explicat pr. paroh Iulian Andrei. În parohia Başeu, ca şi în multe alte sate din zona Botoşanilor, există mulţi copii aflaţi în grija bunicilor, părinţii acestora fiind plecaţi în străinătate pentru a-şi putea întreţine familiile. "Am văzut copii plângând când îşi aminteau de părinţii lor. Pentru ei este o bucurie faptul că se întâlnesc unii cu ceilalţi, atât în ajunurile Crăciunului şi Bobotezei, cât şi la orele de cateheză. În general, copiii care au părinţii plecaţi în străinătate sunt mult mai trişti", a mărturisit parohul de la Başeu. În ziua de Bobotează, Sfânta Liturghie va fi oficiată în biserica parohială. Lângă sfântul lăcaş se pregăteşte o cruce de gheaţă, mai ales că în apropiere se află Lacul Başeu. "Angajaţii lacului vor tăia din lac două bucăţi mari de gheaţă pe care le vor aduce cu sania la biserică. Aici se confecţionează crucea, care pare un adevărat monument. Oamenii pun în jurul acestei cruci vasele cu apă, pe care le pregătesc din timp", a relatat pr. paroh Iulian Andrei.