Helicobacter pylori, inamicul numărul 1 al stomacului

În fiecare toamnă, ca şi în primăvară, unele persoane suferă de apariţia periodică a acelor dureri ulceroase care le terorizează viaţa, atât ziua, cât şi noaptea, atât imediat după mese, cât şi la intervale total neaşteptate din cursul zilei. Helicobacter pylori este implicată în 90-98% din ulcerele duodenale şi în 70-80% din ulcerele gastrice. Din această cauză, bacteria a ajuns să fie considerată cel mai frecvent agent de infecţie a aparatului digestiv şi inamicul numărul 1 al sănătăţii stomacului.

Helicobacter pylori este o bacterie identificată încă din anul 1875 de către savanţii germani, care nu au reuşit însă să o cultive în condiţii de laborator. Ulterior, în anul 1906, a fost studiată de italianul Giulio Bizzozero şi de polonezul Walery Jaworski din Cracovia care au denumit-o Vibrio rugula. Aceştia au stabilit forma de spirală a bacteriei şi prezenţa ei în stomac, unde răneşte mucoasa stomacală şi duodenală, ducând la dezvoltarea unui ulcer. Cu toate aceste descoperiri, până acum 30 de ani, toate cazurile de gastrite şi ulcere erau puse pe seama stresului, pe regimul alimentar inadecvat, pe o medicaţie antiinflamatoare contra reumatismului şi pe o viaţă dezordonată. În acea perioadă era exclusă ipoteza existenţei unui microorganism care ar putea trăi în mediul gastric foarte acid. Totuşi, medicul Robin Warren din spitalul Perth (Australia) anunţa în anul 1979 că a descoperit o anumită bacterie în biopsiile prelevate de la bolnavii cu gastrită. În colaborare cu medicul Barry Marshall, a reuşit cultivarea bacteriei în condiţii de laborator, care imita aciditatea din stomac. Această bacterie a fost denumită Helicobacter pylori (H.p.), denumire care derivă de la formă de spirală (helix). La întrebarea care necesită a da explicaţia supravieţuirii bacteriei în mediul gastric atât de acid, Warren şi Marshall au stabilit că Helicobacter pylori produce o cantitate mare de urează, enzimă care descompune ureea din sucul gastric în amoniac şi dioxid de carbon, asigurând astfel neutralizarea acidităţii gastrice. În mediul realizat, bacteria formează o peliculă alcalină în jurul ei, prezentând o mare capacitate de adaptare şi de penetrare prin mucoasa protectoare a stomacului, formând aşa-numitele „buzunare“. Bacilul Gram negativ, în formă de spirală scurtă, ca un tirbuşon, provoacă mai întâi o inflamaţie a mucoasei gastrice şi apoi pătrunde prin mucoasă până la nivelul celulelor epiteliale gastrice. Prin lezarea acestor ţesuturi are loc subţierea mucoaselor şi perforarea substratului. Pentru această descoperire de primă importanţă, deşi contestată vreme de peste 25 de ani, autorii au primit, ca înaltă recompensă, Premiul Nobel pentru Medicină în anul 2005, în valoare de 1,29 milioane de euro. 60% dintre vârstnici sunt purtători ai bacteriei Colonizarea gastrică persistentă cu H.p. este de aproximativ 10% la persoanele sănătoase în vârstă de 30 de ani şi ajunge la 60% la persoanele de peste 50 de ani. Ratele de infecţie sunt mai mari în rândul populaţiei sărace, între deţinuţii din închisori şi la copiii din ţările în curs de dezvoltare, infecţia fiind corelată cu faptul că bacteria se transmite prin ingestie orală, la persoane cu mâini murdare care consumă apă infectată şi alimente contaminate (legume şi fructe nespălate). Este adevărat că multe persoane pot fi infectate cu H.p., dar îmbolnăvirea gastrointestinală apare, mai frecvent, la cei care consumă, în exces, iritanţi digestivi (tutun şi alcooluri tari). S-a stabilit că numai 15-20% dintre persoanele infectate cu H.p. vor dezvolta forme grave de ulcer în cursul vieţii. Implicaţiile H.p. în ulcerul peptic Ulcerul peptic este o afecţiune majoră care provoacă dureri epigastrice puternice, localizate sub stern, în cavitatea stomacului şi în capul intestinelor. Din păcate, mulţi bolnavi nu dau atenţie acestor dureri pe care le consideră trecătoare, ca simple arsuri la stomac care pot fi calmate doar cu câteva pastile antiacide, cu bicarbonat sau cu un pahar cu lapte. Ei nu realizează că bacteria H.p. sapă un crater în mucoasa stomacală care poate da complicaţii severe, cu riscul de a evolua spre perforaţii şi hemoragii, adesea cauze ale unei morţi premature. La începutul bolii, după infectarea cu H.p. sau după acţiunea altor factori, se formează o inflamaţie urmată de o leziune (nişă) de 10-25 mm, rotundă sau ovală, săpată în mucoasa esofagului, a stomacului şi a duodenului, ca urmare a acţiunii excesului de acid gastric, respectiv acid clorhidric şi pepsină. Eroziunea începe din momentul în care nivelul acido-peptic depăşeşte capacitatea de apărare a peretelui gastric. În funcţie de localizarea în aparatul digestiv, ulcerul peptic poate fi: ulcer gastric sau ulcer duodenal. Ulcerul gastric poate maligniza Ulcerul gastric este situat în partea inferioară a esofagului şi pe mucoasa stomacului. Apare la maturitate, între 55-65 de ani, mai frecvent la persoane cu grupa sanguină A, la fumători, consumatori de alcooluri şi la cei cu rude de gradul întâi care suferă de ulcer la stomac. Afecţiunea se poate maligniza (canceriza). Printre cauzele declanşării ulcerului gastric pot fi menţionate: gastrita hiperacidă netratată, alimentaţia necorespunzătoare, consumul de alcooluri tari, fumatul excesiv, stresul nervos şi folosirea unor medicamente de sinteză (ex. cortizon). Durerile şi arsurile apar la 1-2 ore după mese, cu periodicitate în cursul zilei şi în timpul anului (mai frecvent primăvara şi toamna). Între crizele dureroase, perioada de acalmie poate dura câteva zile sau câţiva ani, ceea ce determină pe bolnav să se creadă însănătoşit, reia fumatul şi consumul de alcool şi cafea. Astfel se ajunge la complicaţii grave ca hemoragii interne, perforaţii în peritoneu şi chiar cancerizare. Ulcerul duodenal este localizat la nivelul bulbulul duodenului, în capătul superior al intestinului subţire, puţin la dreapta liniei mediane. Durerile apar la 2-4 ore după mese, uneori noaptea şi se continuă prin greţuri şi vărsături. Întrucât rana pătrunde mai în profunzime, poate produce hemoragii ulceroase, perforaţii, steatoză pilorică şi duodenală, fără a avansa spre cancerizare. Printre cauzele care ar determina cancerul gastric ar fi atât infecţia cu Helicobacter pylori cât şi consumul unor alimente pregătite prin afumare (cazul judeţului Harghita) sau conservate cu ajutorul unor substanţe chimice. Acţiunea bacteriei generează adenocarcinomul de colon Studii recente au arătat acţiunea bacteriei Helicobacter pylori în procesul de oncogeneză colono-rectală, ca factor ce generează adenocarcinomul de colon. Limfomul gastric MALT (ţesut limfoid asociat mucoaselor) se prezintă sub forma unor formaţiuni tumorale de dimensiuni mai mari decât adenocarcinoamele. Acestea se dezvoltă pe o inflamaţie cronică provocată de Helicobacter pylori ce s-a malignizat în urma unor anomalii genetice. Ele reprezintă aprox. 4% din totalul afecţiunilor maligne la nivel gastric, fiind cel mai comun tip de limfom Hodgkin extranodular. Boala este considerată ca a doua tumoră malignă a stomacului după adenocarcinom, cu risc maxim de apariţie la bărbaţi în vârste de 55-60 de ani. Limfomul gastric este localizat atât pe mucoasa tractului gastrointestinal, cât şi pe alte mucoase (limbă, glande mamare, glande salivare şi glande lacrimale). Infecţia cu H.p. ar fi implicată şi în patogeneza multor boli extragastrice cum ar fi ateroscleroza, hemoragiile interne cu melene, anemia, unele boli de piele şi pierderi rapide în greutate. Practica a dovedit că terapia antibiotică contra infecţiei H.p. este metoda cea mai eficientă de vindecare a limfomului gastric, dacă se efectuează în stadiile precoce ale bolii. Tratamentele fitoterapeutice Se bazează pe utilizarea speciilor de plante medicinale cu efecte cicatrizante la nivelul nişelor create şi cu reacţii alcalinizante pentru refacerea mucoaselor afectate de excesul de aciditate din sucul gastric. În plus, există specii vegetale care conţin principii active antiseptice (bogate în acid salicilic) şi proprietăţi emoliente (bogate în saponozide, oleorezine, gumirezine şi mucilagii). În uz intern, cele mai eficiente sunt curele de lungă durată care folosesc, zilnic, ceaiuri (sub formă de infuzii sau decocturi), extracte, uleiuri, preparate din anumite plante. - Gălbenele – cu efecte emoliente şi cicatrizante de excepţie, folosite sub formă de infuzii (două linguriţe flori uscate la 250 ml apă clocotită cu infuzare 15-20 minute), care se consumă înainte de mesele principale prin înghiţituri rare. - Obligeană - macerat la rece din 2-3 linguriţe rădăcini uscate şi macerate 12 ore în 500 ml apă rece; se încălzeşte uşor a doua zi şi se consumă câte ½ pahar, cu 20 minute înainte de mese, asigurând calmarea durerilor şi stimularea digestiei. Pulberea de obligeană (câte un vârf de cuţit de 2-3 ori pe zi înainte de mese) intră în formula Ulcerotratului, având rol de pansament gastric (contraindicat la femei în timpul sarcinii). - Tătăneasă - decoct din rădăcini uscate şi mărunţite (2-3 căni pe zi înainte de mese), cu efecte antiinflamatoare şi cicatrizante datorită conţinutului ridicat în alantoină, mucilagii şi taninuri, acţionând în vindecarea completă a perforaţiilor şi refacerea rapidă a mucoasei gastrice. - Lemnul dulce – infuzii din pulbere de rădăcini în amestec cu flori de muşeţel, consumate într-o cură de 1-2 luni (primăvara şi toamna), cu efecte cicatrizante şi antiinflamatoare în ambele forme de ulcere (gastric şi duodenal), dar cu restricţii de dozare şi de durată a tratamentului la femei gravide şi la persoane hipertensive. - Hameiul - infuzie din 40 g conuri la un litru apă clocotită, se consumă câte 2-3 căni pe zi având efect de calmare a durerilor de stomac şi de diminuare a secreţiei în exces a acidului gastric. - Stejarul şi salcâmul – decoct din scoarţă mărunţită (2-3 căni pe zi) cu conţinut ridicat de taninuri care acţionează cu efecte antiseptice şi hemostatice, în ulcere cu scaune sangvinolente. - Teiul – infuzie din flori (2-3 căni pe zi) cu efecte de diminuare a spasmelor musculaturii netede din pereţii stomacului. - Busuiocul – infuzie din herba înflorită (3 ceaiuri neîndulcite pe zi) cu rol în reglarea digestiei, eliminarea fermentaţiilor şi a focarelor putrede. - Arahidele – 30 grame zdrobite şi amestecate cu 10 ml lapte şi 5 ml smântână, se consumă de 2-3 ori pe zi, având rolul unei pelicule uleioase care protejează peretele stomacului şi ca tampon în neutralizarea acidului clorhidric. - Turiţa mare – infuzii din herba (2-3 căni pe zi), cu efecte în vindecarea ulcerului gastric, accelerarea tranzitului intestinal şi stimularea poftei de mâncare. - Frasinul – infuzie din 2 linguriţe flori şi frunze la 250 ml apă clocotită din care se bea o cană pe zi, fraţionată după mesele principale. Sunt eficiente şi alte specii medicinale folosite în amestecuri: - gălbenele (6 părţi), sunătoare (6 părţi), roiniţă (4 părţi), salcâm (2 părţi), muşeţel (2 părţi) şi tătăneasă (1 parte) din care se beau 2-3 ceaiuri neîndulcite pe zi, între mese; - coada-şoricelului, păpădie, patlagină, chimion, mentă, şovârv (părţi egale), luând 2-3 ceaiuri, înainte de mese; - roiniţă, zmeur, valeriană, măghiran şi seminţe de in, chimion şi fenicul. Reţeta autorului: gălbenele, sunătoare, coriandru, muşeţel, coada-şoricelului, obligeană, tătăneasă, hamei, mentă şi zmeur. Tratamente externe În tratamente externe sunt recomandate comprese şi cataplasme cu bitter suedez - Iaşi (complex 44 plante). În perioadele de criză se folosesc cataplasme puse pe zona epigastrică cu terci de tătăneasă şi coada calului sau cu frunze de varză. Înainte de aplicarea cataplasmei se unge zona cu ulei sau unguent de gălbenele. Specialiştii francezi recomandă şi băile de mâini şi picioare, dimineaţa pe nemâncate şi seara, înainte de culcare, cu decoct din flori de păducel, toporaşi, muşeţel, nalbă mare şi mac, frunze de salvie, mur, urzică vie, rostopască şi pir. Apiterapia Pentru ulceraţii ale stomacului se recomandă: - cură cu polen (câte 2 linguriţe de 2 ori pe zi, înainte de mese); - propolis (2 grame pe zi) sau tinctură de propolis 20% din care se iau câte 20 picături, de 2 ori pe zi, în 6 linguri de apă, ceai sau lapte cald, dimineaţa pe stomacul gol şi seara. Regimul alimentar Pentru eradicarea bacteriei Helicobacter pylori şi vindecarea ulcerelor peptice, alimentaţia corectă are rolul cel mai important, indiferent de intensitatea crizelor dureroase. Se urmăreşte cruţarea mucoasei stomacului şi duodenului, cu rol de pansament gastric. Durata regimului alimentar este îndelungată, de luni de zile, şi necesită multă răbdare şi perseverenţă pentru a se asigura o vindecare completă, evitând reapariţia durerilor după 6-7 luni. Se recomandă ca bolnavul să ia 4-6 mese mici, egale cantitativ, ultima masă fiind înainte de ora 20.00. În timpul mesei se impune o ambianţă plăcută, în linişte, fără grabă, evitând discuţiile tensionate. Se va mânca încet, mestecând bine, fără a bea lichide în timpul mesei. După fiecare masă, bolnavul va sta culcat, punând pe abdomen o compresă caldă sau cataplasmă cu făină de porumb. În faza dureroasă se permite doar un regim hidric de 2-3 zile cu 200 ml lapte dulce care neutralizează acidul clorhidric şi opreşte secreţia gastrică. Laptele se amestecă, în părţi egale, cu un ceai medicinal (tei, măceşe, muşeţel) consumând 6-7 pahare pe zi, la intervale de 3 ore. Eventual se adaugă câteva picături de suc de lămâie. Pe măsură ce durerile se atenuiază, se introduc în alimentaţie supe de orez strecurate, smântână, biscuiţi moi, pâine albă, prăjită şi uscată (circa 400 grame) şi albuşuri de ouă crude, bătute spumă. După dispariţia simptomelor de boală se pot consuma supe călduţe de legume (varză, salate, mărar, tomate), piureuri pasate din legume şi cartofi, grâu germinat, orez şi griş, frişcă, soteuri, budinci, sufleuri la care se adaugă unt proaspăt, margarină sau ulei crud. Treptat, se trece la brânză proaspătă de vaci, caş nesărat, urdă, telemea desărată, paste făinoase bine fierte, mămăligă prăjită, fulgi de ovăz, ouă fierte moi, omletă în aburi, cartofi copţi sau fierţi în coajă care se zdrobesc şi se amestecă cu lapte acru şi morcov ras. Din această fază se poate începe consumul de carne de pasăre sau viţel, fără grăsime, care se prepară prin fierbere, înăbuşire sau sub formă de perişoare fierte la aburi. Se adaugă peşte alb, slab (ştiucă, şalău, păstrăv, biban), preparat numai rasol. De asemenea se consumă legume fragede cu celuloză moale (morcov, spanac, salată verde, conopidă, dovlecei, păstăi de fasole), cartofi (fierţi, copţi sau piure). Sunt admise prăjituri cu mere dulci, brânzoaice, creme de vanilie şi orez cu lapte. Alimente interzise: - fripturi din carne de porc, oaie, miel, gâscă, raţă, vânat, peşte gras prăjit; - grăsimi animale, slănină, untură, mezeluri, cârnaţi, afumături, conserve, peşte oceanic (sărat sau afumat); - supe concentrate de oase sau carne, ciorbe, sosuri cu rântaşi, prăjeli, icre, maioneze, ochiuri şi omletă prăjită, sare în exces, cartofi prăjiţi; - brânzeturi frământate, grase, sărate şi afumate, kefir; - zarzavaturi fibroase, aţoase şi cu celuloză dură (ridichi, gulii, fasole uscată, mazăre, linte, ciuperci, vinete, ceapă, usturoi); - condimente iuţi şi iritante (piper negru, boia iute, ardei iute, hrean, muştar, murături. oţeturi); - pâine neagră (bogată în celuloză grosieră), coajă de pâine, aluaturi proaspete, foietaje, prăjituri de cofetărie, cozonac, gogoşi, dulceaţă, marmeladă şi alte produse zaharoase, îngheţate; - fructe tari (alune, nuci, migdale); - ape minerale reci. Se exclud categoric alcoolurile tari, tutunul, cafeaua naturală (mai ales pe stomacul gol), cacao, ceai rusesc, ciocolată, siropuri sintetice cu cofeină (de tip Coca-Cola) şi abuz de medicamente de sinteză chimică cu acţiune iritantă. Regimul de viaţă Se impune o perioadă de linişte pentru cruţarea sistemului nervos, respectiv a scoarţei cerebrale, cu evitarea stresului şi a eforturilor fizice şi intelectuale, chiar cu şedere în pat (15-20 de zile) în perioada evolutivă. Dacă apar boli de nervi sau insomnii provocate de afecţiunile ulceroase greu de suportat se urmăreşte refacerea echilibrului nervos prin mici plimbări de dimineaţă, sporturi uşoare în aer liber, gimnastică medicală, vizionări de filme, audiţii muzicale şi lectură de deconectare. De asemenea, trebuie evitate stările emoţionale intense, a suprasolicitărilor nervoase, mai ales în profesiile care cer un surmenaj fizic şi psihic, cu încordări nervoase şi tensionate. Dacă boala avansează, iar programul de lucru nu permite respectarea acestor recomandări igieno-sanitare, se impune schimbarea locului de muncă. În timpul de odihnă de 12-14 ore se va respecta somnul zilnic de minim 8 ore, într-o cură de minim 1 lună, obligatorie fiind odihna de 30-60 minute, în poziţie culcată, după fiecare masă. Tratamentul curativ constă din măsuri igieno-dietetice şi medicamentoase, diferenţiate în perioadele dureroase şi de acalmie. În fazele dureroase, fără hemoragii, se aplică, zilnic, cataplasme calde cu ceapă rasă, parafină şi argilă, ţinute 10-20 minute pe abdomen, iar în perioadele cu hemoragii interne se pun comprese reci sau pungi cu gheaţă pe abdomen ţinute 2-3 ore, cu pauze de 1-2 ore. Tot în caz de hemoragii interne (melene) se va face o injectare cu vitamina K. Recent s-a demonstrat că pisicile domestice sunt purtătoare a bacteriei H.p. şi de aceea se urmăreşte să se stabilească modul de transmitere la om. Tratamentul balneoclimateric Se recomandă numai în perioada de acalmie, fără dureri, în staţiunile Olăneşti, Călimăneşti, Căciulata, Borsec, Sângiorz, Slănic-Moldova, Strunga, Tinca, pe o durată de 21-30 de zile. Ca ape minerale îmbuteliate, folosite la domiciliu, se pot consuma apele alcaline, cloro-sodice sau sulfurate şi apele minerale din Olăneşti, Covasna, Zizin, Biborţeni, Borsec, Malnaş, Lipova, Şaru-Dornei, luate cu 30 minute înainte de mese, în cantităţi de 150-450 ml pe zi. ▲ Dezintoxicarea organismului este esenţială O atenţie deosebită trebuie să fie acordată curei de dezintoxicare a organismului, folosind seminţe de dovleac puţin prăjite şi nesărate (4-5 pumni pe zi), iar ca lichid se preferă un borş din tărâţe de grâu din care se consumă 1,5 - 2 litri pe zi, având efect de eliminare a toxinelor prin transpiraţie. O altă cură va utiliza un macerat din amestecul, în părţi egale, cu zeamă de lămâie, alcool 400, miere de salcâm şi ulei de măsline din care se va lua câte 50 ml de 3 ori pe zi, cu 10-15 minute înainte de mese. Eficientă este şi cura de grâu germinat (100 g pe zi), amestecat cu ulei de măsline şi 500 grame fructe tăiate în cuburi mici. Fructele recomandate sunt: mere şi pere (curăţate de coajă), prune, piersici, caise, struguri, pepene verde, portocale, lămâi, mandarine, stafide. Ca băuturi se vor consuma apă minerală plată între mese şi sucuri de legume (uşor îndulcite) din morcov, sfeclă roşie, ţelină dată pe răzătoare, varză albă, spanac şi cartofi cruzi care se iau cu 15 minute înainte de mese. Sucul de varză proaspătă (2-3 pahare zilnic, timp de 3 săptămâni) este deosebit de valoros, având proprietăţi protectoare şi cicatrizante datorită conţinutului ridicat în mucilagii şi vitamina U. După mese se beau sucuri din fructe neacide (mere, pere, gutui, caise, piersici, cireşe, agrişe), siropuri şi compoturi puţin îndulcite.