Hirotesii întru duhovnic la Reşedinţa Patriarhală

11 preoţi din Arhiepiscopia Bucureştilor, care au promovat examenul de duhovnicie, au primit ieri, 22 iunie, hirotesia întru duhovnic. Slujba a fost oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reşedinţei Patriarhale.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat în cuvântul de învăţătură că slujirea de duhovnic sau de părinte duhovnicesc este una apostolică, evidenţiind faptul că puterea de a ierta păcatele nu se oferă automat prin hirotonie. „În zilele noastre, pentru ca duhovnicul să fie aproape de credincioşi, s-a instituit această pregătire deosebită a celor care au fost hirotoniţi. În rugăciunea de la hirotonie nu se spune că preotul are şi dreptul de a spovedi şi de a ierta păcatele, ci doar dreptul de a săvârşi cele sfinte. De aceea, nu automat se dă duhovnicia, cum greşit au înţeles unii. După cum şi practica medicală nu se dă imediat după ce a terminat cineva studiile, ci pentru ca cineva să fie recunoscut ca medic trebuie să facă un anumit stagiu, tot aşa şi aici. Duhovnicia nu se dă automat prin hirotonie, deoarece ea nu este o simplă dezlegare automată, magică, a păcatelor mărturisite. Preotul nu este un simplu aparat care dezleagă păcatele, ci este o persoană care îndrumă pe fiii şi pe fiicele duhovniceşti pe calea mântuirii. El nu este doar un dezlegător, el este şi un îndrumător şi un împreună-rugător cu penitentul, pentru a-l scoate din lanţurile păcatului”, a subliniat Părintele Patriarh Daniel.

Patriarhul României a precizat că duhovnicul arată prin lucrarea harului Preasfintei Treimi milostivirea Tatălui către penitent, lumina Evangheliei Fiului şi căldura, mângâierea şi consolarea Duhului Sfânt. „Prin duhovnic se simte prezenţa Sfintei Treimi care lucrează prin harul Ei în Biserică: milostivirea Tatălui, lumina Evangheliei Fiului şi consolarea, mângâierea, dar şi căldura rugăciunii sfinte care vine din lucrarea Duhului Sfânt în om (...). În relaţia de conlucrare dintre penitent şi duhovnic se simte lucrarea Duhului Sfânt. Deci aceasta este o lucrare sfântă, mare, necesară, de creştere duhovnicească în Duhul Sfânt, prin harul Preasfintei Treimi”, a spus Preafericirea Sa. Întâi­stătătorul Bisericii noastre a făcut referire în cuvântul său şi la corifeii Apostolilor Mântuitorului Iisus Hristos, la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, care prin vieţile lor trăite în stare de pocăinţă permanentă au devenit modele de părinţi duhovniceşti profunzi. „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel au în comun trei virtuţi mari: dragostea faţă de Hristos până la moarte; iubirea neţărmurită pentru Biserica lui Hristos şi pocăinţa lor. Sfântul Apostol Petru, care l-a iubit pe Hristos, dar care, din cauza unei anumite mândrii, a căzut în teamă prea multă în faţa unei slujnice şi s-a lepădat de Stăpânul, este model de pocăinţă. Şi pentru că s-a pocăit întreaga sa viaţă, este şi un model de părinte duhovnicesc (...). Sfântul Apostol Pavel a regretat toată viaţa că a fost prigonitor al creştinilor. Şi din prigonitor al Bisericii a devenit cel mai mare misionar al ei, ca şi când ar fi dorit tot timpul să-şi răscumpere greşeala, printr-o lucrare mai intensă, mai mare, printr-o râvnă fără margini. Aceşti doi mari Apostoli, dascăli ai pocăinţei, au putut fi pentru comunităţile întemeiate de ei şi mari păstori duhovniceşti, iar prin scrierile şi rugăciunile lor sunt vii, prezenţi în Biserică, până la sfârşitul veacurilor”, a evidenţiat Patriarhul României.