Hramul Catedralei mitropolitane din Timişoara

Duminică, 15 septembrie, de sărbătoarea Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, Mitropolitul Timişoarei şi ocrotitorul Banatului, Catedrala mitropolitană din Timişoara şi-a prăznuit patronul.

Slujbele religioase prilejuite de cel de al doilea hram al catedralei mitropolitane au debutat sâmbătă cu oficierea Vecerniei cu Litie, urmată de procesiunea cu moaştele Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş.

La eveniment au participat oficialităţi locale, oameni de cultură şi foarte mulţi credincioşi din toate părţile Banatului, care s-au închinat moaştelor Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş. În cadrul Vecerniei de sâmbătă seara, racla cu cinstitele moaşte a fost purtată în procesiune în jurul catedralei mitropolitane apoi a fost aşezată pe soleea din faţa Sfântului Altar. Timp de trei zile credincioşii s-au închinat sfintelor moaşte.

Slujbele religioase prilejuite cu această ocazie au continuat întreaga noapte. Sfânta Liturghie din ziua de duminică a fost oficiată de către Preasfinţitul Paisie Lugojeanul, Episcop- vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, înconjurat de un sobor impresionant de preoţi şi diaconi din întreg cuprinsul eparhiei. În cadrul slujbei, arhidiaconul Cristian-Adrian Constantin, consilier eparhial, a fost hirotonit preot pe seama Catedralei mitropolitane din Timişoara.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Paisie a evidenţiat importanţa sfinţilor şi a moaştelor în drumul nostru spre Dumnezeu. Sfinţii sunt mijlocitori către Dumnezeu, acei oameni care s-au învrednicit de mari daruri din partea Domnului şi ale căror trupuri rămân peste veacuri mărturie a prezenţei harului Duhul Sfânt în istorie.

Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş este cinstit şi iubit de credincioşii din întreaga ţară, fiind ales patron spiritual al pompierilor (1997) şi ocrotitor a numeroase lăcaşuri de cult şi instituţii. An de an, în ziua sa de prăznuire, la 15 septembrie, mii de pelerini poposesc în oraşul de pe malurile Begăi pentru a înălţa rugăciuni şi a se închina sfintelor sale moaşte, adăpostite în catedrala timişoreană.

Din viaţa şi faptele Sfântului Ierarh Iosif cunoaştem prea puţin, dar suficient pentru ca să ne dăm seama de călugărul neprihănit care şi-a dat toată viaţa lui Hristos şi Bisericii. De aceea s-a bucurat încă din timpul vieţii de aureola sfinţeniei, având darul facerii de minuni şi întărind în dreapta credinţă pe strămoşii acestor meleaguri. Ştim despre el că s-a călugărit de tânăr, a parcurs toate treptele slujirii în Biserică, până ce a fost ales mitropolit al Timişoarei, păstorind între anii 1650 şi 1653. De aici s-a retras de bunăvoie la Mănăstirea Partoş, unde a mai trăit câţiva ani, după care s-a mutat la veşnicele locaşuri.

La 28 februarie 1950,  Sfântul Sinod a hotărât canonizarea Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş şi strămutarea moaştelor sale din biserica Mănăstirii Partoş în Catedrala mitropolitană din Timişoara.