Hramul de vară al Mănăstirii Eşanca
20 de preoţi şi diaconi şi numeroşi credincioşi au participat vineri, 19 iulie 2013, la hramul de vară al Mănăstirii „Sfânta Treime“ din Eşanca. Chiar dacă nu a fost o sărbătoare cu cruce roşie în calendarul creştin ortodox, credincioşii botoşăneni au celebrat cu mare cinste Aflarea moaştelor Sf. Cuv. Serafim de Sarov, unul dintre sfinţii ocrotitori ai mănăstirii.
Mănăstirea Eşanca, ocrotită de Sfânta Treime, Sfântul Serafim de Sarov şi Sfânta Cuvioasă Parascheva, şi-a serbat vineri hramul de vară. Pelerinii au participat la Sfânta Liturghie şi s-au închinat în lăcaşul de cult al mănăstirii ce adăposteşte un fragment din moaştele Sfântului Serafim de Sarov, adus de către părintele Cleopa Stefanovic Srdjan din Serbia, precum şi părticele din sfintele moaşte ale Sfintelor Fericite Parascheva, Pelaghia, Maria şi ale Cuvioaselor Alexandra, Elena şi Marta, ucenicele Sfântului Serafim, aduse de la Mănăstirea Diveevo din Rusia şi donate aşezământului monahal de la Eşanca de către ierom. Ambrozie Ghinescu, egumenul Schitului Pocrov de la Mănăstirea Neamţ. Programul liturgic al sărbătorii a început joi, 18 iulie, cu slujba Privegherii în cinstea Sfântului Serafim de Sarov şi a continuat în ziua hramului cu slujba Sfintei Liturghii, urmată de o slujbă de pomenire, ce au fost oficiate de un sobor de preoţi şi diaconi, din care au făcut parte, alături de protos. Serafim Grigoraş, slujitor la Catedrala mitropolitană din Iaşi, şi ctitorul Mănăstirii Eşanca, arhim. Nichifor Horia, stareţul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Iaşi şi exarhul administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor, arhim. Hrisostom Rădăşanu, consilier educaţional al Arhiepiscopiei Iaşilor, pr. Bogdan Racu, inspector în cadrul Sectorului Învăţământ al Arhiepiscopiei Iaşilor, protos. Arsenie Hanganu, egumenul Mănăstirii Cetăţuia. Răspunsurile la strană au fost date de un grup de studenţi şi absolvenţi de Teologie, dirijaţi de diac. Ciprian Rusu.
„Când prăznuim un sfânt, îl avem cu noi împreună-rugător“
În cuvântul adresat credincioşilor la finalul Sfintei Liturghii, arhim. Nichifor Horia a prezentat câteva crâmpeie din viaţa sfântului prăznuit, subliniind şi foloasele duhovniceşti ale cinstirii sfinţilor bineplăcuţi lui Dumnezeu: „Prăznuirea Sfântului Serafim de Sarov în ziua când a fost proslăvit întru sfinţi este o zi de bucurie în întreaga Biserică şi o zi de sărbătoare şi de prăznuire în mod special pentru Mănăstirea Eşanca, dar şi pentru întreaga localitate de aici şi împrejurimile ei. Avem încredinţarea că atunci când îl prăznuim pe Sfântul Serafim de Sarov, sau când prăznuim un sfânt în mod deosebit, nu facem doar pomenire a vieţii şi a faptelor sale de credinţă, ci, în primul rând, îl avem cu noi împreună- rugător, sfântul ajutându-ne în luptele noastre şi fiind împreună cu noi când primeşte proslăvirea pe care i-o aducem. Când de Mântuitorul s-au apropiat cei care nu credeau în Înviere, Hristos le-a spus de «Dumnezeul lui Avraam, a lui Isaac şi a lui Iacov», de unde aflăm că Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii, al celor care au înviat, pentru că însuşi cuvântul Domnului pe care l-au trăit şi în care au crezut i-a înviat pe ei. Îl proslăvim pe Sfântul Serafim de Sarov, pentru că el, încă din timpul vieţii sale, a fost plin de Duhul Sfânt, L-a cunoscut şi L-a văzut pe Dumnezeu şi L-a făcut cunoscut pe El şi oamenilor care s-au apropiat cu credinţă. Sfântul Serafim L-a cunoscut pe Dumnezeu în nevoinţe pe care noi astăzi nu le putem purta, nici nu putem gândi cu adevărat către ele, sau, mai rău, nici măcar nu încercăm să ne îndreptăm spre ele, uitând că, atunci când încercăm să facem ceva pentru Domnul, El ne întăreşte. Înţelepciunea Sfântului Serafim al Sarovului, sfintele lui moaşte şi minunile lui ne îndeamnă şi pe noi să înţelegem şi să credem că Dumnezeu este cu noi cu adevărat până la sfârşitul veacurilor şi lucrează în viaţa noastră şi în istorie şi că nu trebuie să ne lăsăm copleşiţi de minciuna din jur, de greutăţile de zi cu zi, ci să păstrăm şi noi blândeţea, smerenia şi dragostea de oameni. Sfântul prăznuit astăzi, care a purtat nişte nevoinţe extraordinare, cum ar fi nesomnul, nemâncarea, retragerea în pustie, îi primea pe oameni cu bunăvoinţă, fără asprime, fără să-i certe şi fără să-i înfricoşeze, ci mai mult decât atât, atunci când întâlnea un om, îi spunea «Hristos a înviat, bucuria mea!», fiind pentru noi model de dragoste şi răbdare“.
La final, protos. Serafim Grigoraş, ctitorul Mănăstirii Eşanca, a mulţumit preoţilor slujitori şi credincioşilor prezenţi pentru împreuna-slujire şi împreuna-rugăciune, arătând că „sărbătoarea Aflării moaştelor Sf. Cuv. Serafim de Sarov este un strigăt al Bisericii, un glas al lui Dumnezeu care răsună cu putere, un cuvânt al conştiinţei creştine, care se adresează tuturor credincioşilor pentru a găsi calea cea potrivită pentru a face loc îngerilor şi sfinţilor în vieţile lor“.
Mănăstirea Eşanca a fost înfiinţată la începutul anului 2010 cu sprijinul protos. Serafim Grigoraş, slujitor la Catedrala mitropolitană din Iaşi. Toate lucrările acestei aşezări monahale s-au efectuat sub directa supraveghere a Preasfinţitului Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor. Stilul arhitectonic al mănăstirii este cel tradiţional, lăcaşul sfânt fiind pictat de către Constantin Diaconescu, ucenicul renumitului artist Călin Drăgoi. Catapeteasma bisericii a fost realizată de sculptorul Irinel Cotfas, din Grumăzeşti - Neamţ. Specific acestui aşezământ monahal este ritualul de a înconjura biserica de trei ori la finalul slujbei Utreniei de la ora 18:00. Stareţă este monahia Petronia Ilaş, iar în prezent vieţuiesc la această mănăstire 12 monahii.