Hristos Domnul alungă suferinţa morții prin bucuria învierii

„Evanghelia învierii fiului văduvei din Nain ne arată că Domnul Iisus Hristos aduce bucuria învierii în locul suferinţei provocate de moarte. Evanghelia Duminicii a 20-a după Rusalii ne prezintă milostivirea lui Dumnezeu faţă de oamenii îndureraţi şi faţă de cei morţi”, a reliefat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în cuvântul de învăţătură rostit duminică, 6 octombrie 2019, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală.

În Duminica a 20-a după Rusalii a fost pomenită minunea învierii fiului văduvei din Nain săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos (Luca 7, 11-16). În predica rostită în paraclisul istoric al Reşedinţei Patriarhale, Întâistătătorul Bisericii noastre a precizat faptul că acest eveniment ne arată că Domnul Hristos cunoaşte suferinţa fiecărui om, dar şi măsura răbdării acestuia. 

„Mântuitorul se apropie de cetatea Nain, care în limba ebraică înseamnă «cetatea sau oraşul fericirii», într-o situaţie de mare durere şi nefericire pentru o femeie văduvă care ducea pe ultimul drum pe unicul ei copil. Vedem că cetatea Nain are şi valoare de simbol. Două cortegii se întâlnesc. Un cortegiu al vieţii, Iisus împreună cu ucenicii, care merg spre cetatea Nain, numită a fericirii. Şi un alt cortegiu, funerar, alcătuit din mulţimea din cetate, care în semn de compasiune şi solidaritate cu femeia văduvă, îndoliată, a mers alături de ea până la cimitir, unde urma să fie înmormântat copilul ei (...). La singurătatea văduviei, în viața acestei femei s-a adăugat și durerea morții unicului său copil. Această femeie sărmană spera ca acest unic fiu al ei să fie un reazem sau un ajutor la bătrânețe, dar speranța ei s-a spulberat. Aşa cum spunea părintele profesor Nicolae Neaga într-o predică, este vorba aici de o nădejde înfrântă şi de un ideal ucis. (...) Mântuitorul Iisus Hristos a venit în cetatea Nain să aline durerea acestei mame îndoliate, întrucât Lui Îi este milă de toți oamenii suferinzi și îndurerați. În același timp, Iisus vrea să dăruiască viață tânărului care a plecat prea devreme din viața pământească”, a spus Preafericirea Sa.

Patriarhul României a arătat că această minune a venit după ce Hristos a compătimit-o sau a suferit împreună cu femeia văduvă pentru pierderea ei. „De ce i-a spus Iisus femeii îndoliate «Nu plânge!», când plânsul era manifestarea firească a durerii din inima ei? Pentru că El știa că femeia se afla la capătul puterilor ei, la limita răbdării unei dureri copleșitoare. Deci, când durerea omului se află la limita răbdării, Dumnezeu intervine cu milostivirea Sa, deoarece Îi este milă de orice om îndurerat. De aceea, Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că, deși înviat din morți și înălțat întru slavă la ceruri, Domnul Iisus Hristos suferă până la sfârșitul veacurilor potrivit suferinței fiecărui om. Așadar, pentru că Domnul Iisus Hristos are milă de această femeie văduvă și îndoliată, îi spune: «Nu plânge!» Prin aceasta El ne arată ce trebuie să facem noi, creștinii, care purtăm numele lui Hristos, și anume când vedem în jurul nostru durere și întristare, oameni îndurerați sau îndoliați, să mergem spre ei, să nu așteptăm să ne cheme, deoarece nici Hristos nu a fost chemat în cetatea Nain, ci S-a dus acolo unde durerea era copleșitoare”, a arătat Preafericirea Sa.

Întâistătătorul Bisericii noastre a mai subliniat că tâlcuirea Evangheliei Duminicii a 20-a după Rusalii, în zilele noastre, pune adesea accentul pe momentul învierii tânărului din Nain pentru a adresa un îndemn tinerilor de a se ridica din moartea spirituală a patimilor egoiste, din indiferență sau nepăsare spirituală. 

„Din atitudinea Mântuitorului Iisus Hristos învățăm că avem datoria să fim alături de toți oamenii îndoliați, care plâng sau jeluiesc pe morții lor. În acest sens, când Biserica săvârșește slujbele de înmormântare a celor decedați, deodată cu rugăciunile ei pentru mântuirea şi odihna celor adormiţi în Domnul, ea îi mângâie sau îi consolează pe cei îndoliaţi și întristați, ca ei să nu se prăbușească de prea multă durere, ci să simtă milostivirea lui Hristos, adică mila sau harul lui Dumnezeu lucrător prin oameni milostivi”, a explicat Patriarhul României.

De asemenea, Preafericirea Sa a arătat că trupul omului, chiar și după moarte, nu trebuie necinstit, ci îngrijit cu respect, pentru că în timpul vieții omul credincios și-a sfințit trupul prin primirea Botezului, a Sfintei Euharistii, și a altor taine ale Bisericii: „Când este vorba de trupul sau mormântul unui creştin, respectul trebuie să fie şi mai mare, pentru că un creştin a fost botezat prin botezul în apă şi cu Duh Sfânt şi s-a împărtăşit adesea cu Trupul şi Sângele Domnului din Sfânta Euharistie, devenind astfel «templu al Duhului Sfânt» (1 Corinteni 6, 19)”. 

La final, Preafericirea Sa a precizat că cele trei persoane pe care le-a înviat din morţi Domnul Iisus Hristos au fost trei tineri, prin aceasta Mântuitorul arătându-ne că tinerii sunt chemați la viață de comuniune cu părinții, frații și surorile lor, nu la însingurare prin despărțire de ei. 

„Familia, Biserica, școala și societatea trebuie să-i ajute pe copii și pe tineri să nu confunde libertatea cu înstrăinarea de propria lor familie, nici fericirea cu individualismul egoist și insensibil la nevoia de ajutorare a celor din jur (...). În concluzie, putem spune că este mare nevoie astăzi să fim alături de familiile îndoliate, să le consolăm, dar și să ajutăm pe tineri să prețuiască mai mult viața de familie și să cultive prietenia cu tineri credincioși, pentru a înțelege că viața adevărată este binecuvântare de la Dumnezeu dăruită prin părinţi și bucurie a comuniunii de iubire darnică între oameni”, a arătat Patriarhul României.