Ia, izvor de frumuseţe şi creativitate
Muzeul Naţional al Ţăranului Român (MNŢR) a deschis zilele acestea expoziția „Ia strămoşească, izvor de frumuseţe şi creativitate”, ce cuprinde colaje din bucăți de ii vechi, realizate de Tamara Stănciulescu. Aceasta consideră că folclorul, munca femeilor de odinioară care coseau, merită să fie adus la rang de artă, apreciată la adevărata valoare.
Tamara Stănciulescu și-a petrecut cea mai mare parte din viață într-un sat din județul Argeş, unde femeile îmbrăcau numai costume tradiţionale, iar în zilele de sărbătoare le purtau pe cele mai bune, împodobite cu modele complicate, minuţios lucrate şi foarte frumoase. Din dragoste pentru ii și pentru delicatețea cu care sunt realizate, ea și-a dorit să le pună în valoare, inclusiv pe cele uzate, rupte, chiar şi pe cele care, din diverse motive, nu au mai fost terminate. A început să colecționeze ii din sat, dar şi din călătoriile în alte părţi, pe care le-a tăiat bucăți, le-a cusut pe o pânză și a creat tapiserii. Sunt ii din toate zonele țării. Atunci când le-a îmbinat, Tamara Stănciulescu a avut în vedere doar aspectul cromatic, fiind cel mai important pentru privitor.
„Soacra mea, care era preoteasă, avea câteva ii foarte frumoase, dar avea şi două fete. Cu câţiva ani înainte de a ne părăsi, a venit la mine cu un braţ de ii vechi, uzate, bucăţi recuperate de la alte ii rupte, câteva fragmente de pânză pe care erau cusute diferite modele şi chiar o mânecă de la o ie începută şi neterminată. Soacra mea ştia că nu îmi place să lucrez. A venit cu braţul de bucăţi şi uşor stânjenită mi-a spus: Mamă, pe astea ţi le dau ţie. Ştiu că ai să faci ceva frumos din ele. Nu s-a înşelat. I-am rămas recunoscătoare pentru că, dacă mi-ar fi dăruit ii întregi, le-aş fi admirat, le-aş fi pus într-un dulap şi le-aş fi îmbrăcat poate ca orice româncă în zilele de sărbătoare. În schimb, bucăţile primite m-au făcut să le acord mai multă atenţie, să le admir şi să le preţuiesc. În mintea mea mai era ceva: amintirea unei expoziţii de tapiserie de la Sala Dalles în care tapiseriile erau făcute tot din ii vechi recuperate. Era vorba despre Lena Constante, o artistă care s-a născut în cea mai neagră epocă a ţării noastre”, povesteşte Tamara Stănciulescu. Ea mai spune că `ideea recuperării şi refolosirii măiestriei înaintaşelor noastre prindea contur şi în capul meu. M-am întrebat întotdeauna cum reuşeau bunicile şi străbunicile noastre care, departe de înlesnirile pe care le avem noi azi, puteau să lucreze la camp, alături de soţii lor, puteau să-şi întreţină gospodăria, să nască şi să-şi crească copiii, dar să-şi satisfacă şi nevoia de creativitate şi frumos. Uneori îmi pun întrebarea: oare noi femeile din ziua de azi chiar am evoluat?”
Expoziţia este amenajată în Sala „Tancred Bănăţeanu” a MNŢR şi poate fi vizitată până la data de 9 ianuarie 2022, de marţi până duminică, între orele 10:00 şi 18:00. (A. D.)