Icoane de secol XVIII la Muzeul Etnografic al Transilvaniei
Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca va găzdui o expoziţie de icoane ce aparţin unui pictor declarat încă anonim, din secolul al XVIII-lea, care a activat îndeosebi în localităţile din jurul Clujului şi în Sălaj. Alături de cele 30 de lucrări ale pictorului necunoscut va fi adusă şi icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la Mănăstirea Dragomireşti, una dintre icoanele Transilvaniei despre care se spune că este făcătoare de minuni.
Expoziţia, ce va putea fi vizitată în perioada 7-31 august, este realizată prin colaborarea mai multor instituţii. Între acestea se numără: Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca, Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, Muzeul ASTRA din Sibiu şi Biblioteca Judeţeană Mureş din Târgu-Mureş.
Vernisajul expoziţiei intitulate „Ars incognita. Fascinanta lume a unui iconar din secolul XVIII“ va avea loc joi, 7 august, cu începere de la ora 17:00.
Icoane ale Transilvaniei
Alături de cele aproximativ 30 de lucrări ale pictorului necunoscut, va fi adusă şi icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la Mănăstirea Dragomireşti, judeţul Maramureş, una dintre icoanele Transilvaniei despre care se spune că este făcătoare de minuni, operă a maestrului anonim pe care expoziţia îl comemorează, după cum a precizat muzeografa Ana Dumitran de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia.
„Maestrul evocat este unul dintre cei mai harnici pictori români. Expoziţia va cuprinde circa 30 de piese, icoane şi un iconostas, care vor ilustra activitatea acestui pictor remarcabil, al cărui nume din păcate nu ne este cunoscut. Activitatea sa, foarte bogată, va fi acum, pentru prima dată, prezentată publicului într-un context special, la vernisaj fiind prezentă una dintre icoanele sale, care în timp s-a dovedit a fi făcătoare de minuni. Este vorba de icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Dragomireşti“, ne-a relatat muzeografa Ana Dumitran.
Maestrul anonim - talentat şi trăitor
Icoana de la Dragomireşti a supravieţuit unui incendiu. „Talentat şi evlavios în acelaşi timp, maestrul anonim prezentat acum se numără printre cei care s-au învrednicit să fie autorii unor icoane făcătoare de minuni, una din creaţiile sale dovedindu-se incombustibilă, fiind singura supravieţuitoare a incendiului care a mistuit în 1949 mănăstirea de la Dragomireşti. Această icoană făcătoare de minuni se adaugă expoziţiei, pe de o parte, din raţiuni ştiinţifice, în efortul de a-l cunoaşte mai bine pe pictor, dar mai ales ca experienţă a trăirii personale a credinţei - pentru participanţii la vernisajul expoziţiei -, una din componentele esenţiale ale raţiunii de a fi a icoanei bizantine, pe parcursul istoriei sale, fiind tocmai calitatea sa de a mijloci prezenţa reală a divinităţii. Expoziţia îşi propune astfel curajosul ţel de a îmbina latura estetică, artistică a icoanei cu cea spirituală, taumaturgică şi transcendentală, propunând o cunoaştere deopotrivă din exterior şi interior a unui obiect aproape nelipsit din universul nostru cotidian, dar căruia în ultimul timp, din cauza educaţiei secularizate şi preanumeroaselor griji existenţiale, i-a fost uitată adevărata semnificaţie“, a explicat Ana Dumitran de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia.
Icoana de la Dragomireşti
Pictată în jurul anului 1750 pentru o biserică din apropierea Dejului, icoana Maicii Domnului cu Pruncul a fost dusă la Dragomireşti de monahul Pimen Moldovan, reîntemeietorul mănăstirii maramureşene, între anii 1925-1927.
În 1949, noul locaş de rugăciune a fost incendiat, singura supravieţuitoare fiind această icoană a Maicii Domnului, care de atunci este venerată în mod special, ea fiind considerată făcătoare de minuni. Prin această scăpare miraculoasă, icoana s-a alăturat celorlalte „Fecioare transilvănene“, care au devenit obiectul pelerinajelor, cea mai cunoscută fiind astăzi, pentru creştinii ortodocşi, icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la Mănăstirea Nicula, judeţul Cluj.
„Prin prezenţa acestei icoane în expoziţie, publicul este invitat la o clipă de reculegere, de întâlnire cu sinele propriu, în spiritul în care, în veacurile anterioare, lipsiţi de orice mijloace profilactice şi aflaţi la cheremul bunului plac al celor puternici, oamenii s-au abandonat credinţei în Dumnezeu, cerând cele de folos vieţii şi pace sufletelor. Parte a istoriei, în oricare dintre laturile sale (politică, economică, religioasă, eshatologică), această credinţă a oferit alinare şi speranţă, iar capacitatea sa de a face minuni nu a fost încă epuizată“, a precizat muzeograful Ana Dumitran.