Ienupărul, tratament pentru o sută de boli

Ienupărul este un arbust cu o forţă miraculoasă de a sintetiza un complex de principii active eficiente în tratarea a peste o sută de afecţiuni. Conţinutul chimic al fructelor mature asigură proprietăţile terapeutice specifice. Uleiul eteric de ienupăr, un lichid gălbui, cu miros dulceag, balsamic şi uşor camforat, este considerat un panaceu pentru toate bolile.

Rezultatele curelor cu boabe de ienupăr sunt deosebit de favorabile în tratarea unui mare număr de afecţiuni: - boli renale şi genitale (litiază renală, cistită cronică, poliurie, uremie, albuminurie, hidropizie, uretrită gonococică, prostatită, edeme renale, leucoree, dismenoree) datorită proprietăţilor diuretice, antiseptice şi dezinfectante. Efectul vindecător creşte în cazul combinării fructelor de ienupăr cu herba de coada-calului şi mătase de porumb; - boli pulmonare (bronşite cronice şi acute, catar pulmonar, răceli, tuse, infecţii pulmonare, fluidizarea secreţiilor bronşice, T.B.C. pulmonar), ca urmare a efectelor expectorante, antitusive, bactericide, sudorifice şi bronhodilatatoare; - boli ale aparatului digestiv (afecţiuni gastrointestinale, hepatită, pancreatită, ciroză hepatică, ascită, dischinezie biliară, litiază biliară, colici, enterocolite, crampe stomacale, balonări, diaree, dizenterie, vome, anorexie, hemoroizi, helmintiază), la care eficienţa tratamentelor este datorată proprietăţilor stomahice, gastrice, carminative, astringente, antispastice, aperitive, eupeptice şi tonice. Pentru a mări eficienţa se adaugă o linguriţă de pulbere de creţişoară şi coada-racului, care sunt puternic astringente şi absorbante; - tulburări nervoase (nevroze, alergii, migrene, depresii psihice, stări angoase, anxietate), pentru care o cură de durată mai mare poate avea efecte psiho-stabilizante şi anxiolitice; - dereglări cardiovasculare (hipertensiune arterială, ateroscleroză, bradicardie), în care acţionează cu însuşiri hipotensive şi depurative la nivelul sângelui; - boli reumatismale cu acţiuni în spondiloză, lumbago, artroză şi gută; - afecţiunile metabolice (diabet zaharat, obezitate, celulită, dereglări hormonale, inclusiv reţinere de apă în ţesuturi); - în bolile canceroase, curele cu boabe de ienupăr, repetate de 2-3 ori pe an, cu pauze de 7 zile între ele, acţionează, cu rol adjuvant, în combaterea limfomului malign Hodgkin, în cancere genitale, pulmonare şi dermatice, având şi efecte stimulatoare asupra sistemului imunitar. Preparate terapeutice de uz intern Infuzia sau decoctul din boabe de ienupăr (două linguriţe fructe uscate la 200 ml apă), din care se iau 4 linguri pe zi, cu efecte vindecătoare în: - afecţiuni renale, vezicale şi genitale, litiază renală, edeme renale la picioare, colici nefritice, cistite, infecţii renale, blenoragie, leucoree, menstre neregulate, cu adaos de coada-calului, cozi de cireşe, mătase de porumb, frunze de mesteacăn, rădăcini de pătrunjel şi de urzică vie pentru a intensifica acţiunea diuretică şi antiseptică; - boli digestive (ascită, ciroză, hepatită cronică sau acută, colite şi enterocolite, aerofagie, dispepsii de fermentaţie, excitarea sucurilor gastrointestinale, fortificarea aparatului digestiv, mărirea poftei de mâncare); - afecţiuni pectorale, gripă, guturai, bronşită cronică şi acută; - stări reumatismale, spondiloză, gută; - eliminarea toxinelor şi curăţirea sângelui din organism, prin efecte depurative şi sudorifice, într-o cură de primăvară, cu adaos de urzică vie şi păpădie. Uleiul eteric de ienupăr, luat în doză de 2-4 picături puse pe zahăr, de 3 ori pe zi, într-o cură de 3 săptămâni, are efecte dezinfectante, diuretice şi spasmolitice la nivelul căilor renale, digestive şi respiratorii, îndeosebi în litiaza urinară, cistite, dispepsii, icter, fermentaţii, balonări, anorexie, bronşite. Tinctura, un remediu antiobezitate Tinctura de ienupăr, preparată din 20 g fructe uscate şi măcinate, puse la macerat în 200 ml alcool 400 timp de 10-14 zile, se strecoară şi se consumă câte 20 de picături, pe stomacul gol, de 3 ori pe zi, în combaterea unor boli cum ar fi litiaza renală (mai ales urică), cistită, nefrită, pielonefrită, uretrită, infecţii genito-renale cu infrabacterii le Chlamidya sau stafilococi, hepatită cronică, pericardită şi obezitate. Vinul de ienupăr se prepară din 50 g fructe uscate şi măcinate, care sunt ţinute două săptămâni la macerat în 750 ml vin alb şi 250 ml alcool 700; se consumă zilnic câte 3 păhărele de 50 ml, la mesele principale, având efecte diuretice şi fortifiante în inflamaţii ale căilor urinare, litiază renală, edeme cardiorenale, steatoză hepatică şi splenică, tuse rebelă, astm şi gută. În tratamentele interne cu preparate din ienupăr se impun unele precauţii în stabilirea dozelor şi a duratei de aplicare la bolnavii care suferă de nefrită acută, inflamaţii renale şi blocaj renal, precum şi la femei gravide sau cu ciclul menstrual abundent, ţinând seamă de posibilitatea apariţiei unor efecte avortive, provocând contracţii uterine, usturimi şi hematurie. Tratamente externe - infuzie sau macerat din fructe, pentru clătirea gurii după mese şi pentru frecţii pe pielea capului în scopul întăririi rădăcinii firului de păr; - tinctură din fructe (10 g fructe uscate macerate 10 zile în 100 ml alcool concentrat) pentru frecţii în dureri reumatice; - fumigaţii cu fructe uscate pentru combaterea răguşelii, laringitei şi faringitei; - macerat din frunze uscate de ienupăr, cu amestec de coada-şoricelului şi rozmarin (în părţi egale) se ţine 8-10 zile în alcool 400 şi se foloseşte la frecţii pe pielea capului pentru combaterea căderii părului; - băi cu decoct din frunze folosit în caz de gută, eczeme şi plăgi infectate; - băi cu decoct din ramuri (3 kg ramuri, 200 g fructe la 10 litri apă) care se adaugă la apa de baie, cu efecte deosebite în afecţiuni neuro-musculare, astm bronşic, stimularea circulaţiei periferice, edeme, reumatism, articulaţii tumefiate, gută, ulceraţii cutanate suprainfectate, psoriazis, acnee, furunculi. Alte preparate de uz extern Oţetul din fructe (150 g fructe bine zdrobite) se obţine prin macerare în 200 ml alcool 500 timp de 4-5 zile, după care se adaugă un litru oţet de vin; se continuă macerarea încă 7-8 zile şi se fac frecţii pe corp, seara la culcare, în cazul stărilor febrile. Uleiul esenţial este folosit ca atare sau în amestec cu glicerină sau cu ulei de migdale (100 ml), pentru a fi aplicat în cazul afecţiunilor dermatice (eczeme, ihtioză). Sunt eficiente şi inhalaţiile cu ulei esenţial (5-10 picături) într-un vas cu apă clocotită, care fluidifică secreţiile bronşice şi au efecte favorabile în tuse, gripă şi guturai. Extractul uleios de ienupăr se obţine prin fierberea timp de 2-3 ore pe baia de apă a unui amestec, în părţi egale, din fructe zdrobite de ienupăr şi ulei de floarea-soarelui; se foloseşte la frecţii (2-3 ori pe zi) în caz de reumatism, lumbago şi nevralgii dureroase, după care se diluează folosind 10 ml ulei la un litru de alcool. Alifia de ienupăr se foloseşte la ungerea pe abdomen şi picioare în caz de ascită, edeme şi boli de piele (repetate zilnic timp de o săptămână). Ceai din frunze contra insuficienţei hepatice Diferite forme de aplicaţii au fost găsite la ramuri tinere, muguri, frunze, scoarţă, cenuşa lemnului. Lăstarii tineri şi frunzele se utilizează ca ceai pentru dezinfectarea sângelui, ciroze, hepatite, insuficienţă hepatică, constipaţie. Sub formă de fumigaţii prin ardere pe jar, lăstarii au efecte contra guturaiului şi a astmului bronşic. Cu frunze se pot face şi băi antireumatice. Lemnul de ienupăr era considerat în Evul Mediu un panaceu valabil în tratarea multor boli. Uleiul extras din lemn, răşina, cenuşa şi gudronul obţinut prin distilare uscată (piroliză) au largi utilizări în combaterea sifilisului, paralizii, dureri de cap, nevroze, catar bronşic şi afecţiuni dermatologice (pecingine). Uleiul ars în cameră combate ciuma şi împrăştie miasmele neplăcute şi aerul viciat sau infectat.