Impresii şi emoții de pelerin pe „Calea Sfinților”

Dealul Patriarhiei și străzile din jurul Catedralei Patriarhale s-au umplut marți, 24 octombrie, la prânz de dangătul clopotelor, de cântările clericilor și psalților, de miros de tămâie și de mulți oameni. M-am alăturat și eu miilor de credincioși pentru a trăi împreună cu ei bucuria de a fi pelerin în procesiunea „Calea Sfinților”, în cinstea Ocrotitorului Bucureștilor, Cuviosul Dimitrie cel Nou.

M-am alăturat coloanei care a însoțit racla cu moaștele Cuviosului Dimitrie de la Catedrala Patriarhală, pe strada Patriarhiei, în jos, apoi din strada 11 Iunie pe Bulevardul Regina Maria până la baza Colinei. 

Se simte o ușoară emoție și un freamăt difuz, ca atunci când știi că ai întâlnire cu cineva deosebit. Împreună cu colegul fotoreporter trec pe lângă mulțimea din curtea catedralei și ne îndreptăm spre capătul coloanei deja formate. Printre oamenii din curtea catedralei, organizatorii, în străduința de a ieși lucrurile bine, verifică ultimele detalii. Vedem voluntarii, în costumația lor albastră, fiecare cu misiunea lui. Lângă catedrală așteaptă membrii Grupului psaltic „Tronos” spre a porni și a intona la vreme potrivită cântările și troparele specifice. Înaintăm și ajungem la primii oameni care formează coloana: un monah cu toaca, el va începe să bată de cum vom porni, apoi se află un ieromonah care poartă crucea, doi tineri voluntari care duc ripidele, iar în urma lor alți doi poartă steagurile, unul reprezentându-l pe Cuviosul Dimitrie, altul pe Sfinții Împărați Constantin și Elena. 

Mai sunt câteva minute bune până când vom porni. Profit de acest timp și vorbesc cu purtătorii de ripide și steaguri, care sunt niște voluntari cu o misiune mai specială. Andrei Stroe este unul dintre ei, student la Teologie în anul întâi și prima dată la pelerinaj în calitate de voluntar. Dumitru Mihai, student în anul II la Facultatea de Teologie, a mai fost și anul trecut: „Chiar dacă din afară se simte o agitație și o oboseală, eu am simțit o mare liniște în această muncă de voluntariat, aici simți ajutorul Sfântului Dimitrie. Ca voluntari, facem ce ni se cere: oferim mâncare și apă pelerinilor, împărțim agheasmă, anafură”. Tânărul Valentin Bobe, doctorand în anul I la Școala Doctorală „Dumitru Stăniloae” a Facultății de Teologie din București, spune că este o mare bucurie și o onoare să facă parte din cei care ajută oamenii în cinstea Sfântului Dimitrie. Este convins că, „într-o lume care se depărtează tot mai mult de credință, există și o mare nevoie a pelerinilor să vină aici pentru a simți căldura sfinților. Suntem într-o comuniune a sfinților aici și ne dorim să transmitem prietenia Mântuitorului Hristos tuturor celorlalți oameni”. Și Eduard Andrei Ursar, fost elev al Seminarului Teologic, simte bucuria pelerinajului: „Am ajuns aici pentru că am o dragoste foarte mare față de Sfântul Dimitrie, de câte ori m-am rugat lui, am găsit o rezolvare la problemele mele. Am zis ca, prin timpul alocat acestui pelerinaj și ca voluntar, să pot mulțumi sfântului pentru ajutor”. 

Auzim clopotele sunând, semn că racla cu moaștele Cuviosului a fost ridicată pe umeri și începe procesiunea în sine. Pornim. După cruce, steaguri și ripide, coloana este formată din mai multe monahii din Arhiepiscopia Bucureștilor, care țin în mâini flori și candele. Urmează sutele de preoți din sectoarele 4, 5 și 6, îmbrăcați în frumoasele veșminte aurii, apoi preoții de caritate, monahii și Grupul psaltic „Tronos”, urmați îndeaproape de patru diaconi ce cădesc. Icoana Sfântului Dimitrie cel Nou precedă racla cu cinstitele sale moaște, care este purtată pe umeri de opt monahi. Coloana este întregită de voluntari, de jandarmi și de mulțimea de pelerini.

Credincioşii sunt tăcuți la început, dar pe parcurs își mai povestesc impresiile. O doamnă mai în vârstă spune că a fost și la Iaşi la sărbătoarea Cuvioasei Parascheva. A fost cu trenul, singură, și s-a bucurat mult. Unii oameni țin în mâini candele aprinse, alții au buchete de crizanteme și busuioc pe care le vor atinge de racle. Văd un monah tânăr cu părul foarte lung și creț, cu un rucsac greu în spate, cum citește din Acatistul Cuviosului. Sunt și tineri, și bătrâni în această mulțime. Cei mai tineri filmează procesiunea și transmit live pe rețele de socializare, sperând ca și alții să se bucure de momentul acesta. Pe Bulevardul Regina Maria nu mai circulă decât rar mașini pe sensul opus. Jandarmii au grijă să țină mulțimea pe partea dreaptă. Lângă mine, două femei povestesc mirate că se vor putea închina la ambii Sfinți Dimitrie anul acesta, și Mucenicul, și Cuviosul. Un tânăr spune că el este și mai bucuros că va săruta icoana Maicii Domnului pictată de Sfântul Evanghelist Luca. 

Ne apropiem de locul de întâlnire, iar odată cu vocile celor din „Tronos” cântăm și noi, ceilalți, troparul Cuviosului Dimitrie. Toată strada este cuprinsă de parfumul de tămâie și nu se mai aud decât clopotele mari de la Patriarhie. Emoția atinge punctul culminant la baza Dealului. Aici vine cealaltă coloană, aducând cu aceeași cinstire moaștele Sfinților Împărați și ale Sfântului Vindecător Nectarie. Ne-am oprit. Ne întâlnim tot aici cu moaștele Sfântului Dimitrie, Mucenicul care izvorăște mir, și cu vechea icoană a Maicii Domnului numită Soumela, odoare sfinte aduse de delegația din Grecia. Cineva nerăbdător din mulțime strigă: „Arătați-ne icoana, părinte, vă rugăm!” Dar ceremonialul continuă liniștit, după cuviință. În sunet de ectenii și tropare se înaintează cu sfintele moaște și cu icoana spre Altarul de vară al catedralei.

Aici, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și alți ierarhi, membri ai Sfântului Sinod, întâmpină procesiunea. Se face slujba rânduită pentru așezarea raclelor în baldachin. De acum, bucuria pelerinilor se va manifesta prin jertfa personală a fiecăruia de a aștepta să se închine prețioaselor moaște și minunatei icoane a Maicii Domnului.