În Iaşi, o nouă biserică închinată Sf. Împ. Constantin şi Elena

▲ Parohia a fost înfiinţată în urmă cu 8 ani ca o necesitate pentru credincioşii de aici ▲ Terenul pe care se construieşte biserica a fost disputat de parohie şi de Ministerul Educaţiei şi Cercetării ▲ Mai întâi, aici s-a construit un paraclis, unde se oficiază slujbele ▲ Lucrările la biserica mare se află într-un stadiu avansat ▲

În parohia „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena“ de pe Bulevardul Poitiers din Iaşi, Protopopiatul Iaşi 2, în apropiere de Centrul Comercial Siraj, se construieşte o biserică. Parohia este înfiinţată în 1999, când credincioşii de aici şi-au arătat dorinţa de a avea o biserică în zonă, până atunci aparţinând de parohia „Sf. Nicolae“ - Socola din Bucium. În acelaşi an, s-au făcut demersurile pentru obţinerea terenului pentru construirea bisericii, încercându-se obţinerea unui teren care aparţinea Primăriei Municipiului Iaşi, dar era administrat de Grupul Şcolar „Dumitru Mangeron“, situat în parohie. „În 2000 a fost sfinţit terenul acesta, dat Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei în folosinţă, gratuit, pe durata existenţei clădirii care urma să se construiască. La început, aici s-a vrut să se construiască o biserică a agronomilor. Reprezentanţii Direcţiei Agricole au participat atunci la sfinţirea locului, exprimându-şi intenţia de a suporta cheltuielile de construcţie. Din păcate, nu s-a putut face acest lucru, întrucât agronomii nu au mai arătat acelaşi interes şi tot ce s-a făcut a fost obţinerea autorizaţiei de construcţie şi egalizarea terenului“, ne-a explicat preotul paroh Petru Însurăţelu. „Nu se va construi niciodată o biserică aici“ În 2003, după ce la parohia „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena“ a fost numit preot paroh părintele Petru Însurăţelu, până atunci suplinind parohul de la „Sf. Nicolae“ - Socola, a apărut o lege conform căreia terenurile aflate în subordinea şcolilor nu pot avea o altă destinaţie fără avizul Ministerului Învăţământului. Această lege a complicat situaţia parohiei, întrucât vechea autorizaţie de construcţie a fost anulată. „A fost un şoc pentru noi toţi. Situaţia a fost agravată şi de faptul că nu se construise încă nimic. Pentru a obţine o nouă autorizaţie de construcţie a fost nevoie să fac şapte demersuri către Adrian Năstase, primul-ministru de atunci, dar şi către Ministerul Culturii şi Cultelor. Pe 12 ianuarie 2004, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a primit o înştiinţare de la Ministerul Culturii şi Cultelor, prin care se preciza că nu se va construi niciodată o biserică aici“, ne-a povestit părintele Însurăţelu. Primăria Iaşului a ajutat parohia După răspunsurile oficialilor de la Bucureşti, preotul paroh şi enoriaşii nu s-au descurajat. S-a primit atunci aprobare de la Centrul Eparhial pentru a amenaja un paraclis lângă terenul mult disputat, într-o clădire veche, fosta cantină CUG. Acest lucru nu s-a realizat, pentru că, prin bunăvoinţa celor de la Primăria Municipiului Iaşi, s-a obţinut actualul teren, pe care Minsterul Învăţământului nu a dorit să-l ofere parohiei. „Am găsit înţelegere atunci din partea celor de la Primărie, care au scos terenul de sub administrarea şcolii şi implicit a Ministerului Învăţământului, astfel încât decizia celor de la Bucureşti nu a mai avut valabilitate. Ştiu că Inspectoratul Şcolar Judeţean a primit un alt teren, care le-a folosit mai mult. Pe 26 martie am fost înştiinţat, iar pe 28 mai, s-a dat hotărârea de Consiliu prin care am reprimit acest teren. O dată cu această hotărâre a fost emisă şi noua autorizaţie de construcţie“, continuă preotul paroh. Slujbele se oficiază într-un paraclis Primul lucru care s-a făcut imediat după obţinerea terenului şi a autorizaţiei de construcţie a fost amenajarea unui paraclis, în care să se oficieze slujbele, până când biserica mare va fi construită. La etajul clădirii, unde se află paraclisul, sunt proiectate casa parohială şi oficiul parohial. „Prima liturghie a fost săvârşită pe 15 august. A fost greu pentru noi toţi, pentru că nu erau finalizate lucrările de amenajare. În timpul săptămânii construiam, iar sâmbăta ne pregăteam de slujbă“, îşi aminteşte preotul paroh. Pe lângă paraclis, în 2004, s-au făcut şi alte lucrări, cum ar fi racordarea la gaz metan, garduri, clopotniţa şi troiţa de la intrarea în curtea bisericii. „A fost foarte greu, pentru că nu prea erau bani“, ne-a spus părintele Însurăţelu. Cu sprijinul credincioşilor şi al autorităţilor În 2005, s-a pregătit terenul pentru construirea bisericii mari. S-au făcut săpăturile pentru turnarea fundaţiei, iar în iunie 2006, cu ajutorul familiei Gavrilă Constantin, care nu locuieşte în parohie, dar care a investit aici o sumă importantă de bani, s-a început ridicarea bisericii mari. „Credincioşii ne-au susţinut în permanenţă şi cu bani şi cu muncă, dar mai ales cu rugăciune. Am mai primit anul acesta un ajutor de 20.000 de lei de la Primăria Iaşului, iar anul trecut, prin Secretariatul de Stat pentru Culte şi cu implicarea domnului Varujan Vosganian, am primit 75.000 lei. Suntem bucuroşi că am primit tot prin domnul Vosganian 300.000 de lei, bani care ne-au ajutat foarte mult, pentru că ne-am achitat datoriile şi am cumpărat multe materiale de construcţie. Sperăm să ne mutăm cât mai curând în biserica mare“, ne-a declarat preotul paroh.