In memoriam preot Petru Albeanu

La împlinirea a 20 de ani de la trecerea în veşnicie, Parohia "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" Câlnic din Protopopiatul Reşiţa a organizat, la sfârşitul anului 2012, o festivitate de comemorare a celui care a fost un vrednic slujitor al Sfântului Altar, preotul Petru Albeanu.

De la preotul paroh Sorin Valentin Popovici aflăm care au fost viaţa şi activitatea acestui vrednic slujitor. Părintele Petru Albeanu s-a născut la 15 iunie 1902 în localitatea Jupalnic, într-o familie de oameni harnici şi buni creştini. Părinţii săi se numeau Ioan şi Romaniţa, insuflându-i de mic dragostea de Dumnezeu şi de Biserică. Şcoala primară o face în satul natal, iar gimnaziul şi cursurile de liceu, la vestitul "Traian Doda" din Caransebeş. Împins de chemarea sufletească de a-L sluji pe Dumnezeu spre a deveni preot, urmează cursurile Institutului Teologic din Caransebeş, pe care îl absolvă în anul 1925. La 7 noiembrie 1926 se căsătoreşte cu Ana Lepa din localitatea Câlnic, absolventă a Liceului Pedagogic "Carmen Sylva" din Timişoara şi pe care o cunoştea din vremea studenţiei. În urma eliberării postului II la biserica din Câlnic se înscrie la concurs, fiind declarat "admis" pentru ocuparea de preot slujitor, calitate pe care o duce cu demnitate, timp de 44 ani, până la ieşirea la pensie. Este hirotonit ca preot de către arhiereul Filaret Musta de Praznicul Naşterii Domnului, în anul 1926, iar instalarea are loc la 16 ianuarie 1927 de către preotul Coriolan Zuiac din Vasiova, delegat al protopopului Mihail Gaşpar din Bocşa Montană. Devine preot militar şi e rănit la Odesa În anul 1940, la propunerea Arhiepiscopiei Timişoarei, este înrolat preot militar în rezervă, luând mai întâi parte activă la concentrările de trupe în diverse zone ale ţării, iar mai apoi, direct pe frontul din sudul Basarabiei, oferind asistenţă spirituală ostaşilor români şi întărind moralul armatelor ce luptau pentru eliberarea acestui ţinut românesc. Este grav rănit în luptele pentru eliberarea Odesei din anul 1941, iar după refacere este disponibilizat. Revine la parohie, unde îl regăsim, pe 6 iulie 1941, săvârşind sfinţirea Apei mici şi Taina Sfântului Maslu, alături de preotul Lazăr Voin din Ezeriş şi de protopopul dr. Nicolae Iorgovan din Bocşa Montană, răspunsurile fiind date de Corul mixt "Mihail Gaşpar", coordonat de învăţătorul Petru Tismonariu, pe care îi are ca invitaţi, ca o mulţumire pentru întoarcerea sa. În anul 1970, în plină perioadă de opresiune comunistă, în urma restructurării postului, se transferă în Reşiţa, deservind vreme de 8 luni credincioşii din noul cartier Govândari. O scurtă perioadă îndeplineşte şi funcţia de protopop al Reşiţei. În urma unei fracturi la piciorul stâng, se retrage la pensie. Revenit la Câlnic, slujeşte în continuare până la trecerea în lumea celor drepţi. În cursul activităţii sale pastorale slujeşte alături de preoţii parohi Petru Ieremia (1893–1940) şi Gheorghe Păleanu (1941–1981), fiind implicat în buna administrare şi gospodărire a parohiei. În anul 1930 înfiinţează cu cor bărbătesc compus din 36 de membri. Totodată, în anul 1935, la 29 iunie are loc sfinţirea lăcaşului de cult, care, deşi fusese construit încă din 1794, nu fusese sfinţit, neavând Sfinte Moaşte în masa Sfântului Altar. Ceremonia este una solemnă, aşa cum remarcă Foaia Diecezană în numărul său din 7 iulie 1935 la capitolul "Vizitaţiuni canonice". Dar, în acelaşi timp, părintele Petru Albeanu s-a distins şi în ogorul sufletesc al credincioşilor săi, prin inteligenţa sa nativă, prin râvna cu care propovăduia Cuvântul lui Dumnezeu, dar mai ales prin calităţile sale muzicale, fiind un bariton greu de egalat. Dumnezeu l-a binecuvântat cu o familie numeroasă, având 5 copii, dintre care 3 au supravieţuit: Rodica, Eugenia şi Petru, precum şi numeroşi nepoţi şi strănepoţi, unii dintre ei astăzi renumiţi ingineri sau medici de profesie, ce duc cu demnitate menirea din dragoste faţă de oameni cu mult devotament şi dăruire, aşa cum a fost părintele Petru Albeanu pentru enoriaşii săi. După primirea ultimei mărturisiri şi împărtăşanii, în după-amiaza zilei de 27 noiembrie 1992, la venerabila vârstă de 90 de ani, trece în lumea celor drepţi, fiind înmormântat în cavoul familiei din cimitirul "Briţca" din Câlnic. La 30 noiembrie, de ziua Ocrotitorului României, în dangăt de clopote, în acordurile minore ale cântării "Sfinte Dumnezeule", susţinute de corul bisericesc, urmat de o mare mulţime de credincioşi şi de un numeros sobor de preoţi, s-a înconjurat de trei ori lăcaşul de cult pe care l-a slujit vreme de 44 de ani, fiind apoi depus la locul de odihnă veşnică, până la obşteasca înviere. La 20 de ani de la trecerea în lumea veşniciei, după săvârşirea Sfintei Liturghii, a fost oficiat un parastas de pomenire şi o prezentare biografică. A fost şi va rămâne aşadar un model de pastoraţie şi de slujire aşa cum l-au ştiut toţi clericii şi credincioşii săi din vremea sa. Veşnică să fie amintirea lui! Parohia Câlnic şi-a câştigat un rugător în ceruri Zilele de sărbătoare reprezintă pentru fiecare slujitor în parohie un prilej de pietate, de comemorare, de rugăciune pentru cei plecaţi, de aducere aminte, de reînviere a unor amintiri trecute despre evenimente sau persoane din viaţa unei comunităţi. O vorbă din popor ne îndeamnă "Cinsteşte-ţi înaintaşii", şi nu este spusă la întâmplare, pentru că românii au un adevărat cult pentru eroii, cărturarii, preoţii şi binefăcătorii lor. Sentimentul patriotic, mândria naţională, respectul faţă de valorile neamului sunt o adevărată istorie trăită şi asumată, nu de puţine ori, cu preţ greu de strămoşi. Aceasta impune generaţiilor actuale recunoştinţă şi îi determină pe românii din orice parte a ţării să continue şi să păstreze în mod demn credinţa şi tradiţia strămoşească. Şi nu puţine sunt astfel de ocazii. Însă, chiar dacă am uita uneori, românii şi-ar onora, aşa cum se cuvine personalităţile, pentru că aşa se cade şi aşa au învăţat ei din neam în neam. Unul dintre vrednicii înaintaşi a fost şi preotul Petru Albeanu, pe care credincioşii din Parohia Câlnic l-au omagiat cu toată cinstea.