Încercările preotului Laurian Moraru în detenţia comunistă

La 18 iulie 1952, preotul Laurian Moraru era ridicat de Securitate din locuinţa sa şi trimis la muncă forţată la Canal. "Am scăpat de la moarte sigură, prin puterea divină", scria părintele despre această perioadă. După 36 de luni, a fost trimis cu domiciliu obligatoriu, după cum îşi exprima gândurile şi simţămintele pe o carte de rugăciuni: "26 mai 1955. E zi sfântă: Înălţarea Domnului. Sunt cu tractoarele la arat, în Secţia Căldăruşa a GAS Urleasca-Brăila, unde m-au trimis oamenii fără naţie, patrie şi fără Dumnezeu. Sunt 40 de zile de când nu m-am împărtăşit. După 3 ani de puşcărie, munci forţate, domiciliu obligatoriu, acum şautorităţile comuniste, n.n.ţ îmi pregătesc iarăşi proces pentru o nouă încarcerare. O voi executa şi o voi învinge şi pe aceasta.

E hram în satul meu Cernaia-Vlădăşeşti, Mehedinţi. Firesc ar fi să fim toţi, dar şi ei îndură, pentru că nu-s alături nici de ei, nici de soţia mea, nici de casa mea. Nu pot da nimănui nici un ajutor. Doamne iartă fărădelegile mele şi îndură-Te de suferinţe mele. Robul Tău, pr. Laurian Moraru".