Îndemn la curăţire sufletească şi fapte bune

În toate bisericile şi mănăstirile din Patriarhia Română s-a citit ieri Pastorala Sfântului Sinod cu prilejul Anului omagial al Tainei Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Română. Tot ieri, în parohiile, mănăstirile, protopopiatele şi centrele eparhiale din Patriarhia Română a început colecta de bani, alimente, haine şi medicamente pentru ajutorarea celor aflaţi în suferinţă şi a bătrânilor bolnavi. Aceasta se va încheia în Ajunul Crăciunului. 

 

 

Scrisoarea pastorală în care ierarhii Bisericii noastre ne sfătuiesc să ne aducem aminte de cei neajutoraţi, să-i vizităm şi să-i ajutăm pe oamenii singuri, bolnavi şi săraci, fie acasă, fie la patul de spital sau în aşezămintele sociale, preţuind şi aducând alinare celor aflaţi în suferinţă şi celor vârstnici, a fost citită ieri la Catedrala patriarhală, la momentul Chinonicului. În acest context, Preasfinţitul Macarie, Episcopul ortodox al românilor din Europa de Nord, care a săvârşit Sfânta Liturghie, a rostit un cuvânt de învăţătură prin care i-a îndemnat pe credincioşi la milostenie, mai ales în această perioadă de regăsire sufletească prin post: „Să ne ajute Mântuitorul nostru să ne eliberăm de toate patimile, păcatele şi răutăţile şi să săvârşim fapte de milostenie, aşa cum ne îndeamnă şi Sfântul Sinod prin cuvântul pastoral pe care îl adresează tuturor credincioşilor din Patriarhia Română. Vă îndemnăm părinteşte să contribuiţi fiecare cu tot ce aveţi mai bun, ca şi cum am oferi Mântuitorului Hristos, fiindcă Hristos Însuşi primeşte milostenia noastră, îndemnându-ne prin cuvintele «întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut» (Mt. 25, 40). Primind faptele noastre cele bune, Mântuitorul se va milostivi şi va turna peste rănile noastre, ca un Samarinean Milostiv, untdelemnul mângâierii şi vinul cel tare al dumnezeieştii Sale iubiri“. 

Preasfinţia Sa a mai evidenţiat în cuvântul de învăţătură şi câteva înţelesuri duhovniceşti ce se desprind din Evanghelia citită ieri, aflate în strânsă legătură cu perioada postului în care tocmai am intrat: „Suntem în prima duminică din Postul Naşterii Domnului, în această perioadă de nevoinţă în care conjugăm postirea şi faptele de milostenie, în care sporim comuniunea iubirii cu Atotmilostivul Dumnezeu şi cu semenii noştri şi în care ne spovedim de păcatele noastre. Prin preotul duhovnic, noi ne mărturisim păcatele noastre, primim canon de pocăinţă şi apoi ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pacea şi bucuria noastră. Primindu-L pe Hristos în inima noastră, primim leacul nemuririi, eliberându-ne de egoism şi de lăcomie, prin iubire, înfrânare şi dăruire. De aceea, se spune atât de frumos că de 1.000 de ori dacă S-ar întrupa Hristos în Betleem, dacă nu se naşte şi în inima noastră, totul este în zadar“.