Infuzia de lumânărică, un bun remediu pentru calmarea tusei
În perioada trecerii de la anotimpul cald la cel rece, la început de toamnă, cel mai frecvent este afectat aparatul respirator: plămâni, cavitate nazală, faringe, laringe, trahee, bronhii. Aerul rece și uneori prea umed poate favoriza, așadar, apariția episoadelor de tuse. Există multe specii de plante medicinale cu proprietăți emoliente și expectorante, care reduc inflamațiile căilor respiratorii, măresc secrețiile bronșice și opresc tusea uscată sau umedă.
Tusea este un act reflex care constă într-o reacție de eliminare a corpurilor străine pătrunse pe căile respiratorii (fragmente de alimente, corpuri dure, gaze iritante, produse inflamatoare, mucozități). Această afecțiune este de două tipuri: uscată și umedă.
Tusea uscată este provocată de iritațiile mucoaselor care căptușesc căile respiratorii. Fiind fără expectorații, devine foarte obositoare și greu de suportat, repetându-se, la scurte intervale, atât ziua, cât și noaptea.
Tusea umedă constă în eliminarea unor secreții ale mucoaselor căilor respiratorii (spută, mucus, secreții nazale, sânge) care învelesc eventuale corpuri străine din plămâni și le transportă spre exterior prin mișcări ritmice.
În timpul crizelor, tusea poate să provoace răgușeală, senzație de sufocare și vărsături, mai ales la copii, cu dureri cauzate de eforturile făcute de musculatura intercostală în timpul tusei. De aceea, tusea uscată trebuie calmată, iar cea umedă trebuie ameliorată cu remedii care să ușureze expectorația particulelor existente pe căile respiratorii.
În prima fază a tusei uscate se vor utiliza plante cu proprietăți emoliente, precum lumânărica, teiul, pătlagina, podbalul, macul roșu, nalba mare, nalba de cultură, lichenul de piatră. Apoi se recomandă plante cu proprietăți expectorante și bactericide, cu conținut ridicat în saponozide (emoliente) și în uleiuri eterice (puternic antiseptice), care ușurează eliminarea sputei.
Efecte deosebit de bune în calmarea tusei are infuzia din flori de tei, cu o multitudine de beneficii - neurosedative, antispastice, sudorifice, antiinflamatoare ale căilor respiratorii superioare, emoliente ale secrețiilor pulmonare și expectorante. Ceaiul se prepară dintr-o linguriță de flori uscate la 200 ml apă clocotită și se beau două-trei căni pe zi, îndulcite cu miere.
Alte infuzii pentru calmarea tusei:
- din flori de soc, podbal, salcâm, bujor (petale), mac roșu (petale), trandafir de dulceață (petale), lavandă, nalbă mare, ciuboțica-cucului, lumânărică, piersic, porumbar;
- frunze de mentă, pătlagină, salvie;
- qherba de isop, cimbru, cimbrișor, busuioc, trei-fraţi-pătați, sunătoare, cimbru de cultură, busuioc sălbatic, sovârv, toporași, unguraș;
- muguri de brad și pin;
- fructe de ienupăr, măceș și fenicul (pentru copii);
- siropuri din muguri de brad și de pin;
- miere de albine (patru linguri) amestecate cu patru linguri de unt și 100 ml de alcool rafinat 30%, din care se ia câte o lingură dimineața, pe nemâncate;
- propolis mărunțit (o linguriță la 250 ml apă), se fierbe până scade la jumătate, se îndulcește cu două linguri de miere și se iau câte trei lingurițe pe zi.