Înţelesuri ale sărbătorii Naşterii Domnului

Apărută în anul 2013 la Editura Basilica a Patriarhiei Române, cartea „Daruri de Crăciun - înţelesuri ale sărbătorii Naşterii Domnului“, ediţia a II-a, cuprinde 24 de Pastorale ale Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Înţelesurile duhovniceşti ale celui mai popular praznic al creştinilor sunt lămurite în paginile lucrării ce conţine operele pastorale începând cu anul 1990 până în 2013.

 

Îndemnuri la păstrarea dreptei credinţe ortodoxe, la milostenie, la rugăciune şi la săvârşirea faptelor bune regăsim în toate pastoralele Întâistătătorului Bisericii noastre, dedicate Praznicului Naşterii Domnului. Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos este începutul înfierii duhovniceşti a omului sau începutul îndumnezeirii sale prin harul Sfântului Duh. Înnoirea vieţii omului se face prin Hristos, Care vine tainic la noi prin cei săraci şi singuri, prin cei bolnavi, prin văduve şi prin orfani, spre care creştinii sunt chemaţi să-şi arate iubirea milostivă. Aceste idei sunt surprinse în pastoralele din anii 1992 şi 1993. 

 

Despre Naşterea Domnului ca binecuvântare a familiei creştine, ca timp al mântuirii sau taină şi temelie a vieţii noastre creştine, puteţi citi în paginile pastoralelor din anii 1994, 1995 şi 1996. 

 

Hristos Domnul, pelerinul şi colindătorul ni Se arată uneori ca un călător tainic chiar şi după moartea şi învierea Sa, când călătoreşte cu Luca şi cu Cleopa, cărora Se face cunoscut numai după ce aceştia L-au invitat să intre în casa lor (Luca 24, 29-31). Prin aceasta a arătat că Hristos colindă lumea în mod tainic, venind la noi sub chipul semenului nostru care are nevoie de ajutor, principii pe care le regăsim în paginile pastoralei din anul 1998. 

 

Despre lumina de la Betleem adusă lumii de Mântuitorul Iisus Hristos, Soarele dreptăţii, precum şi despre taina luminii cunoştinţei lui Hristos, experiată la cel mai înalt grad de teologul tainei luminii, Sfântul Grigorie Palama, puteţi citi în paginile pastoralei din anul 1999. 

 

Naşterea lui Hristos este începutul vindecării noastre. „După cum vindecările pe care le-a făcut Domnul nostru Iisus Hristos nu se opreau doar la vindecarea trupului, ci aveau în vedere şi vindecarea sufletului, tot aşa şi Biserica lui Hristos nu desparte vindecarea trupului de vindecarea sufletului de păcat. (…) Este mare nevoie de vindecare în sufletele şi trupurile multor locuitori ai României de astăzi. De aceea preoţii, medicii şi profesorii din şcoli sunt chemaţi să coopereze şi mai mult, nu numai în domeniul vindecării bolilor, ci şi în prevenirea lor, prin organizarea de programe de educaţie medicală şi de profilaxie“, îndemna Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în anul 2000, pe când era Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. 

 

Naşterea Domnului Hristos este deodată binecuvântarea copiilor şi a mamelor. Totodată, „rostul întrupării şi Naşterii lui Hristos din Fecioara Maria este locuirea lui Dumnezeu în oameni şi a oamenilor în Dumnezeu“, realităţi pe care le regăsim în pastoralele Preafericirii Sale din 2001-2004. 

 

Prin naşterea Sa, Mântuitorul Hristos îşi arată smerenia şi iubirea Sa, care sunt începutul îmbogăţirii omului în bunătatea dumnezeiască, arăta Preafericirea Sa în pastorala din 2006.

 

Despre bucuria credinţei în Hristos, despre iubirea părintească a lui Dumnezeu, temelia vieţii umane, precum şi îndemnuri pentru depăşirea crizei economice, morale şi spirituale, scria Preafericitul Părinte Patriarh Daniel tuturor românilor în Pastorala de Crăciun din 2007 şi 2008. 

 

În pastorala de anul acesta, Patriarhul României îndeamnă credincioşii la responsabilitate faţă de natură, deoarece „dacă noi consumăm totul şi degradăm totul din natură (creaţie), dovedind lipsă de respect sau nerecunoştinţă faţă de Creator şi nepăsare faţă de darurile primite de la El, ce transmitem generaţiilor viitoare? Binecuvântare sau poluare? Pământ lucrat şi sfinţit sau pământ degradat şi pustiit?“