Istoricul recensământului în România

Recensământul care se desfăşoară în aceste zile este al 13-lea care are loc oficial în România, potrivit site-ului recensamantromania.ro. Prima numărare științifică a populației a avut loc în 1859-1860, în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Rezultatele au fost prezentate la 25 iunie 1860, pentru Muntenia, şi în vara lui 1861, pentru Moldova. Ele au oferit guvernului Cuza informaţii importante cu privire la populaţie după sex, stare civilă, vârstă, infirmităţi, naţionalitate, religie, categorii sociale, profesii ş.a.m.d, într-o dispunere pe judeţe, ocoale şi oraşe. 

Au urmat recensământul din 1899, care a arătat că Principatele Române aveau o populație de 5,95 milioane de locuitori, și cel din 1912 (7,23 milioane de locuitori).

În 1930, a avut loc primul recensământ efectuat în România întregită. El a înregistrat concomitent, în premieră pentru statistica din Europa, apartenenţa etnică, a limbii materne şi a religiei. Potrivit acestuia, în 1930 trăiau în România 18,05 milioane de locuitori.

Au urmat recensămintele din 1941 (13,53 milioane de locuitori), 1948 (15,87 milioane), 1956 (17,48 milioane), 1966 (19,1 milioane), 1977 (21,55 milioane de locuitori), conform recensamantromania.ro şi insse.ro. 

După 1989, s-au realizat trei recensăminte ale populaţiei şi locuinţelor. Recensământul din 1992 a indicat o populaţie de 22,81 milioane de locuitori, cel din 2002 - 21,68 milioane, iar cel din 2011 - 20,12 milioane.