Istoricul şi reprezentanții stilului catedral din Craiova

Cântarea bisericească este firul roșu care străbate viața liturgică de la un capăt la altul cu darul nemij­locit al frumuseților duhovnicești. Alături de preot, fiecare psalt poartă în el o unică slujire, împărtășită jertfelnic Dumnezeului Euharistic.

La Catedrala Mitropolitană „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Craiova, anii lăsați în urmă descoperă astăzi o mare bogăție du­hovnicească de slujire și viață pastorală. Etalon desăvârșit al slujirii liturgice din Oltenia, ctitoria vechilor boieri Craiovești a fost un permanent sanctuar al desăvârșitei lor psalmodieri bizantine. Din Altar și până în cafasul bisericii, cel mai frumos sentiment care străbate din lada de zestre a inimii este dulceața slavosloviilor cerești coborâtă liturgic în timpul mântuirii noastre. Tradiţia cântării bisericești din Catedrala Mitropo­li­tană a Băniei vine din vechi timpuri, aici funcționând încă din secolul 17 o școală gre­cească de psaltichie. De atunci până astăzi, ge­nerații întregi de slujitori și cântăreți de strană au șlefuit cu măiestrie și au împodobit etosul tradițional liturgic.

Mitropolitul Firmilian, ctitor al cântării şi slujirii frumoase

Stilul de cântare și de interpretare s-a modelat în timp, acesta fiind preluat, perfectat și dus mai departe ca model. Între primii mari interpreți de cântări bisericești și deschizători de drumuri pentru stilul catedral de la Craiova trebuie amintit Mitropolitul Firmilian Marin. Dragostea sa pentru cântare pornea dintr-o convingere neclintită a slujirii jertfelnice rânduite în cuvânt, sprijinită pe o ținută liturgică im­pe­ca­bilă. Din vechile înregistrări audio cu slujbele arhierești ale Mitropolitului Firmi­lian, păstrate în arhiva radio a Arhi­episcopiei Craiovei, străbate drept cen­tralitate tona­litatea baritonală, transmisă cu gene­ro­zitate în dicția catifelată a ecfoniselor arhierești și intervențiilor adiacente. Simfonia liturgică este completată de grandoarea răspun­su­rilor corale, magistral interpretate din cafas de corala maestrului Mihail Barcă. Tabloul muzical și liturgic este completat de marile voci ale diaconilor Grigorie și Vasile Cârstea, Ioan Balteanu sau Constantin Negoescu.

Epoca de aur a stilului catedral s-a con­firmat așadar prin implicarea directă și exemplară a Mitropolitului Firmilian Marin. Împodobit din tinerețe cu darul cântării și al slujirii frumoase, aducea la Craiova o re­verie liturgică, construită migălos prin promovarea unor slujitori talentați și devotați muzicii bisericești. Părintele Grigore Cârstea, pro­to­diaconul catedralei vreme de jumătate de secol, trecut la cele veșnice în anul 2015, îl evoca adesea cu emoție pe marele său părinte, pomenindu-l drept „ctitor al cântării frumoase în Oltenia”.

Părintele Grigore Cârstea, protodiaconul catedralei

Urmărind evoluția stilului catedral la Craiova, putem distinge cel puțin trei sisteme de expresie liturgică, rânduite dinspre Altar spre cafasul bisericii. În primul rând, trebuie evocate marile voci de slujitori bisericești, arhierei, preoți și diaconi. Încă din timpul Mitropolitului Firmilian, cunoștințele temei­nice de muzică bisericească și expresia lor practică erau criterii esențiale de selecţie pentru numirea slujitorilor Catedralei Mitro­politane, tradiţie păstrată cu sfinţenie până astăzi. S-au ridicat astfel reprezentanții etalon ai stilului catedral, între care părintele Gri­gore Cârstea a dobândit în mod meritat și incontestabil „protia slujirii diaconale”. În calitate de arhidiacon, părintele Grigore a conturat un stil de cântare şi slujire în care s-au deprins generaţii întregi de clerici, lăsând în zestrea amintirii neştearsă frumu­seţea binecuvânta­te­lor rostiri din extenii, din citirea sfin­­telor evanghelii, din polohronii şi alte rânduieli liturgice. Glasul baritonal al părin­telui arhi­diacon suia şi cobora cu uşurinţă pe scările psaltichiei bizantine, păstrând totodată clară şi luminoasă emisia din tehnica bell-canto, pe care o stăpânea deopotrivă.

„Toată suflarea să-L laude pe Domnul“

Al doilea palier afierosit cântării bisericești a fost strana catedralei. Mereu vie şi lu­cră­toare, acest filon s-a dezvoltat tot mai mult prin raportarea nemijlocită la autenticul tradiţiei bizantine. Aici s-au format zeci de tineri psalţi, emisari mai apoi ai cântului tradiţional bisericesc în parohiile şi mănăs­tirile din întregul cuprins al Mitropoliei Olteniei. Din istoria recentă fac parte Grupul psaltic al Catedralei Mitropolitane, actual­mente condus de protopsaltul profesor Victor Şapcă, şi, mai nou, Grupul psaltic de fete „Sfânta Muceniţă Tatiana Diaconiţa”, coordonat de Ana Nuţă.

Cea de a treia formă de expresie muzicală bisericească este corala mixtă a catedralei. Lucrătoare încă din vremea Mitropolitului Firmilian, ea a fost dirijată de nume sonore ale muzicii sacre: Mihail Bârcă, arhid. prof. dr. Alexandru Racu, dr. Bogdan Radu Bote­zatu etc. În aceste simfonii sfinte, cerul s-a pogorât pe pământ, îngerii cu oamenii laolaltă au slavoslovit. Simţind profetic această unică simfonie liturgică, părintele Alexandru Racu a surprins legătura dintre altar, strană şi cafas într-o genială compoziţie sacră, numită după îndemnul Psalmistului: „Toată suflarea să-L laude pe Domnul!”.

Astăzi, cu binecuvântarea şi din grija Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Irineu, stilul catedral însumează acelaşi etalon valoric pentru generaţiile de preoţi, diaconi şi psalţi din Mitropolia Olteniei. Diaconii de astăzi nu au uitat parfumul vechi al inter­pre­tărilor de altădată, păstrând memoria marilor înaintaşi, meşteri iscusiţi ai fru­moaselor cântări şi alcătuiri bisericeşti.