Istorii cu tâlc: Urmările invidiei

Odată trei călători s-au întâlnit într-o pădure şi au găsit pe cale o pungă de bani. Nu s-au putut înţelege la împărţirea banilor, căci fiecare voia toţi banii şi nu putea suporta ca ceilalţi să ia ceva. Au rămas lângă bani şi aşteptau ca nu cumva să vină cineva şi să-i ia. După două zile a venit pe acolo stăpânul locului, un împărat bogat. Cei trei pizmaşi au cerut ca împăratul să-i vindece de boala lor. Şi împăratul i-a pedepsit după felul invidiei, de care erau cuprinşi. Unul nu voia să facă bine nimănui, altul nu voia ca cineva să facă bine cuiva, iar al treilea nu suferea ca cineva să-i facă lui vreun bine. Împăratul s-a mirat de ei şi le-a spus:

- Nu sunteţi destoinici să vă las banii aceştia! Şi luând banii, împăratul i-a condamnat pe toţi, după cum au meritat. Pe cel care nu putea nimănui să facă vreun bine, l-a trimis în pustietate, desculţ şi fără hrană. Pe cel care nu vedea cu ochi buni ca omul să facă cuiva vreun bine a poruncit să fie ucis, pentru că nu merita să trăiască pe lume, fiindcă îi plăcea numai răul. Iar pe cel care nu putea să suporte ca cineva să-i facă vreun bine l-a lăsat să trăiască, pentru că însăşi păcatul lui este o pedeapsă şi l-a trimis într-un loc unde se făceau cele mai multe fapte bune, însă el neputând răbda, de necaz, s-a îmbolnăvit şi a murit.

(Grigorie Comşa, O mie de pilde)