La Bogdăneşti, săracii află milă şi adăpost

Bogdăneştiul e loc binecuvântat de Dumnezeu prin lucrarea sa continuă. Părintele Gheorghe Loghinoaia a ridicat în câţiva ani un aşezământ pentru săraci de toată frumuseţea, care adăposteşte acum 87 de nevoiaşi. Totul a pornit în 1994, când părintele Loghinoaia s-a hotărât să resusciteze vechea vatră monahală de la Bogdăneşti, judeţul Suceava.

Mai întâi s-a zidit biserica pe locul vechii mănăstiri a Bogoslovului (care a vieţuit cu aproximaţie între anii 1363 şi 1510), când, distrusă de tătari din temelii, după o încercare nereuşită de rezidire, obştea strânsă în zonă a fost strămutată la Râşca. Era în 1542. Apoi au durat de jur-împrejurul ei clădiri cu chilii. Când numărul săracilor în căutare de adăpost a depăşit numărul de locuri de cazare, părintele a început să zidească în afara curţii bisericii. Acum locul are aspectul unui sanatoriu european. Părintele Loghinoaia e un luptător. Uşa bisericii şi panourile din curtea ei sunt împânzite de chemări la lupta creştină. Aceste chemări îl introduc pe vizitator în atmosfera acestui aşezământ dedicat milosteniei: "Pe săraci îi aveţi cu voi mereu", "Astăzi nu uita: Fii bun şi iartă!", "Să urmărim cu atenţie: Vindecarea trupului depinde de sănătatea sufletului nostru." "Slujim lui Iisus Hristos Mântuitorul sub deviza: Bunătate. Iubire. Iertare". Nu lipsesc de pe panourile de afişaj ale mănăstirii "Rugăciunea ultimilor stareţi de la Optima" şi "Rugăciunea pentru dobândirea răbdării", unele dintre cele mai frumoase îndemnuri la smerenie ale Ortodoxiei. Un părinte venit cu cântări bisericeşti de la Galaţi Părintele Pahomie de la Mănăstirea "Sfinţii Arhangheli" din Galaţi a venit împreună cu o credincioasă să facă o pomană aici. Îi place locul şi, din discuţia lui cu părintele Gheorghe, înţeleg că se gândeşte să se stabilească aici. Părintele Gheorghe e preot de mir şi, la câtă obşte s-a strâns în Aşezământul duhovnicesc şi de filantropie creştină "Acoperământul Maicii Domnului" de la Bogdăneşti, ar avea nevoie de călugări. Mai ales că lucrarea nu e uşoară aici, pentru că pe valea Râştii sunt majoritari cei de rit vechi. Părintele Pahomie ne încântă la masă cu frumoase cântări religioase. Are o voce profundă, cu tonalităţi neaşteptate. E plin de efuziune, se vede că şi-ar da şi cămaşa de pe el pentru năpăstuiţii strânşi în jurul părintelui Gheorghe. Îi vorbeşte despre o donaţie a unui credincios de la Galaţi, o donaţie care ar prinde cum nu se poate mai bine aici. "Să vină să vadă lucrarea noastră", îi spune părintele Loghinoaia. "Am făcut totul fără bani. De unde bani? Aici totul s-a zidit de pe o zi pe alta, cum s-a putut..." Părintele Gheorghe mi-l prezintă pe băiatul care are grijă de pangar. "Eu singur mă ocup de astea, nu mă ajută nimeni", îmi spune Radu cu mândrie. E de doi ani aici. Vine din Bucureşti şi a stat multă vreme prin orfelinatele din Suceava şi Gura Humorului. Îi place aici, pentru că se simte util. Ochii îi strălucesc când intră în vorbă cu vizitatorii. Şi-a întins marfa pe două mese mari lângă micuţul chioşc din biserică. Are de toate, candele, icoane, acatiste, lumânări, fitile de candelă. Şi slogan are, bineînţeles: "Dragă frate, dacă ai cumpărat o lumânare, o icoană, o carte de suflet, o candelă, ai ajutat căminul de bătrâni de la Mănăstirea Bogdăneşti", ne îndeamnă un alt afiş. Radu are o seriozitate ieşită din comun, frapantă, care trădează încercările prin care a trecut în viaţa asta. Seriozitatea asta nu dispare nici atunci când faţa lui e luminată de câte un zâmbet. Şi zâmbetele acestui băiat au o încărcătură gravă în ele. "Aici totul s-a făcut fără bani", îmi mărturiseşte părintele Gheorghe. "Am zis aşa: "o prescură să am, şi mie îmi ajunge", cu jertfă s-a lucrat aici… Îi primim pe toţi care vin. Din ce avem le rupem şi lor o parte." Adevăratul nume: Gheorghe Loghinoaia Pe uşa bisericii e un anunţ al preotului Gheorghe Andrieş, alt preot din partea locului, chiar deasupra anunţului cu "Telefoanele părintelui". Acest anunţ m-a indus în eroare într-un articol din "Monitorul de Suceava", în care am făcut o confuzie între cei doi părinţi Gheorghe şi am pus multele merite ale părintelui Loghinoaia în seama părintelui Andrieş. Câţi oameni, plini de un orgoliu îndreptăţit în acest caz, nu s-ar fi supărat pentru aşa ceva? Părintele Loghinoaia a primit confuzia mea cu o seninătate perfectă. Am vorbit despre ea, în glumă, abia la sfârşitul dialogului nostru pentru "Lumina". Cu adevărat părintele Gheorghe Loghinoaia are o plinătate duhovnicească. Până şi în inscripţia de deasupra uşii bisericii părintele Gheorghe vorbeşte despre sine la trecut: "Primul slujitor şi ctitor al Mănăstirii Bogdăneşti a fost preotul Gheorghe Loghinoaia, ajutat de prezbitera Aurica şi de mulţi binevoitori creştini", pregătit parcă să lase totul în urmă. Părintele Gheorghe are o mare evlavie la Sfântul Nectarie. Sunt mai multe icoane ale acestui sfânt în biserică. Hramul bisericii este "Sfântul Prooroc Ilie" şi "Naşterea Maicii Domnului". Biserica are şi o frumoasă icoană a Sfântului Ioan Iacob de la Neamţ. Un drum care încălzeşte inima Mănăstirea are o trapeză mare şi luminoasă, dar aceasta e folosită doar la hram. În toate celelalte zile, obştea şi părintele Gheorghe mănâncă în subsolul aşezământului. Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor ajută uneori aşezământul cu mâncare. Criza a făcut ravagii şi aici, şi asta se citeşte desluşit pe chipul frământat al părintelui. E greu să întreţii şapte persoane, darămite optzeci şi şapte! Dacă îi puteţi ajuta şi dumneavoastră, nu ezitaţi să o faceţi. Iar dacă aveţi posibilitatea să mergeţi la Bogdăneşti şi să vedeţi totul cu ochii dumneavoastră, trebuie să ştiţi că un drum la Bogdăneşti încălzeşte cu adevărat inima şi întoarce gândurile omului către esenţa creştinismului: iubirea faţă de aproapele întru Hristos.