La Kayseri, în căutarea patrimoniului creștin al Cappadociei

Au trecut șase ani de la publicarea volumului Cappadocia - Istorie, credință, artă și civilizație bizantină la Editura Basilica a Patriarhiei Române și acum, în 2026, arhid. prof. dr. Vasile M. Demciuc continuă la aceeași editură cu o nouă carte, intitulată Cappadocia: fascinație și reper bizantin. Astfel, se împlinește un proiect de cercetare pe care universitarul istoric sucevean l-a dezvoltat mai bine de un deceniu, nu doar în biblioteci, muzee și arhive, ci și prin cercetare directă în siturile din Anatolia centrală și prin dialoguri cu profesori de specialitate de la universitățile turcești Erciyes din Kayseri și Karadeniz Technical University - Trabzon, precum și de la Institutul de Studii Balcanice din Tesalonic-Grecia, referenți știin­țifici ai recentului volum publicat de Editura Basilica.

A rezultat un volum dens în documentare, care completează lucrarea din 2020 și aduce, pentru studiile cappadociene în limba română, o contribuție importantă la cunoașterea detaliată și interdisciplinară a regiunii centrale din Asia Mică, aflată acum în Turcia, dar care deține un patrimoniu istoric uriaș, cu bogate vestigii din Antichitate (hitite, elenistice, romane), din perioada bizantină a secolelor IV-XIII, dar și cu straturile care s-au suprapus în mileniul al doilea (selgiucide, otomane, turce).

Structurat în două capitole mari, precedate de o notă editorială și urmate de concluzii și bibliografie, conținutul volumului este ilustrat cu planuri și relevee ale vechilor monumente și cu ima­gini realizate de autor în perioada cercetării directe, la fața locului.

Prima parte a cărții este rezervată prezentării cetăților vechi și orașelor subterane din Cappadocia. Cadrul istoric este augmentat de referințe lingvistice privind toponimele, eponimele și hidronimele din regiune, variabile după schimbările de domnii din diferite epoci. Călătorului ajuns astăzi în metropola Kayseri din centrul Turciei, cu peste 1,4 milioane de locuitori, i se deschide panorama maiestuoasă a muntelui Erciyes (Argaios pentru vechii greci), cu vârful de 3.917 m, și regiunea încărcată de vestigii ale trecutului, cu forme de relief specifice și construcții în tuful vulcanic. Însă pentru pelerinii creștini frumu­sețile naturale ale regiunii se întrețes cu memoria cetății Cezareei Cappadociei și a Sfinților Părinți ai Bisericii, mari dascăli ai lumii și ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Grigorie de Nissa, și a urmașilor lor întru virtuți din perioada bizantină.

Fortificațiile și construcțiile identificate de arhid. Vasile Demciuc la cetatea Kayseri, în interior și în exterior, porţile de intrare şi tunelurile de acces în vremuri grele sunt descrise în detaliu, cu informații istorice și arheologice. Alături de cetatea vechii Cezareea, autorul prezintă alte trei cetăți reprezentative: Ortahisar, Űçhisar și Nevheșir.

Dintre cele 120 de orașe subterane, în volum sunt prezentate pe larg trei dintre cele mai vizitate (Kaymakli, Derinkuyu, Tatlarin), dar sunt menționate și alte 14, fiind remarcate diversitatea sistemelor defensive cappadociene, creativitatea arhitecturală și ingeniozitatea locuitorilor regiunii. Orașul cu origini în Antichitate, Kaymakli, cuprinde opt niveluri subterane excavate în rocă vulcanică moale până la o adâncime de 40 m. La Derinkuyu puteau trăi în subteran 20.000 de locuitori, sistemul din adâncuri fiind înzestrat cu utilități urbane, pe optsprezece etaje și o adâncime de 85 m. La Tatlarin impresionează sălile mari și numeroase biserici.

Partea a doua a volumului este alcătuită din 13 fișe descriptive ale bisericilor și mănăstirilor rupestre păstrate în ținutul cappadocian. Lăcașurile creștine sunt numite cu numele ocrotitorilor spirituali, dar și cu indicarea localităților actuale unde pot fi găsite de vizitatori: Biserica Sfântul Serghie, Biserica Sfintei Cruci-Belha, Ansamblul monastic Sf. Vasile cel Mare–Hallaç (Hastabani), Mănăstirea Panagia (Eski Gümüș), Biserica Buna Vestire (Tașkmpașa), Biserica Sfinții 40 de Mucenici (Ala), Biserica Maicii Domnului Îndurătoarea (Gökçetoprak), Ansamblul eclesiastic Simasos (Mustafa­pașa), Ansamblul rupestru Selime-Yaprakhisar ș.a. Sunt prezentate cu detalii tehnice componentele de arhitectură și de iconografie caracteristice fiecărui monument, precum și etapele de cercetare și starea actuală de conservare.

În partea finală a lucrării, autorul face aprecieri asupra patrimoniului multireligios al Turciei de azi și a strategiilor de valorificare sau minimalizare a valorilor trecutului. Se adaugă apoi un rezumat extins în limba engleză.

Este bine cunoscut faptul că un număr important de monumente din Asia Mică, între care și bisericile rupestre din Cappadocia, fac parte din cultura întregii umanități și au fost înscrise în patrimoniul mondial UNESCO. În acest sens, profesorul de la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava afirmă: „La fel ­ca în restul Turciei, Cappadocia este bogată în vestigii ale civi­liza­­țiilor succesive care au înflorit pe teritoriul său. Trăsătura sa distinctivă constă în primul rând în moștenirea creștină. Se estimează că sute de biserici și mănăstiri din epoca bizantină sunt păstrate în satele și orașele cappadociene, monumente săpate în mare parte în tuf vulcanic, datând din perioada creștină timpurie până în secolul al XIII-lea” (pag. 294).

Un volum necesar pentru oricine dorește să cunoască mai de aproape o regiune în care se îmbină turismul cu pelerinajele, fascinația peisajelor privite de la înălțimea zborurilor în baloane cu aer cald și smerenia intrării în liniștea bisericilor rupestre, mărturii ale credinței ortodoxe din primul mileniu creștin. O invitație la lectură și un îndemn de prețuire a valorilor trecutului.