Lansarea cărţii „Lacrimi la Poarta Cerului“

La Cluj-Napoca a avut loc, săptămâna trecută, o lansare de carte, în cadrul seriei de evenimente organizate cu ocazia sărbătoririi ocrotitorului spiritual al Asociaţiei filantropice „Sfântul Onufrie“ din Floreşti, judeţul Cluj.

Volumul „Lacrimi la Poarta Cerului“ de prof. Eugenia-Mariana Ilea, apărut la Editura Renaşterea a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, a fost lansat în vederea susţinerii proiectului „Toţi copiii au nevoie de iubire“, derulat în bisericile şi şcolile din cuprinsul Arhiepiscopiei. Cartea se vinde la preţul de 10 lei în beneficiul Asociaţiei filantropice „Sfântul Onufrie“, care vizează construirea unui aşezământ destinat copiilor orfani sau aflaţi în dificultate, la Mănăstirea Floreşti.

La evenimentul destinat lansării, care a avut loc la Muzeul Mitropolitan aflat la demisolul Catedralei mitropolitane din Cluj-Napoca, au participat numeroşi invitaţi, între care şi Înaltpreasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului.

O problemă mistică

„În paginile acestei cărţi am adunat şi lacrimile copilaşilor orfani. Şi da, împreună putem şterge lacrimi. Cred acest lucru“, a spus autoarea, care adăugat că această carte a pornit de la teza sa de licenţă, cu titlul „Teologia lacrimilor şi metamorfoza omului nostru lăuntric“.

„Cu toate că porneşte de la o experienţă personală, cartea nu este câtuşi de puţin una autobiografică şi nicidecum una care să exploateze sentimentele cititorului.

Am cercetat o problemă mistică, am dorit să aflu cum au apărut lacrimile, care este geneza lor, ce folos avem dacă plângem şi, de la cine a plâns, ce-aş putea să învăţ eu? Pentru aceasta am mers la izvoare: la Sfânta Scriptură, la scrierile Sfinţilor Părinţi, dar motivul lacrimii l-am căutat şi la poeţi şi scriitori, pe unii dintre ei descoperindu-i adevăraţi «Sfinţi ai cuvintelor»“, a spus Eugenia-Mariana Ilea.

„Lacrimile sunt darul lui Dumnezeu pentru om, date pentru a-i stâmpăra văpaia nostalgiei paradisiace. De la un capăt la celălalt, Sfânta Scriptură este străbătută de lacrima omului, lacrima suferinţei şi a bucuriei, dar mai mult cea a suferinţei.

Am văzut plângând, încărcaţi de suferinţă, oameni simpli: «Gemetele sunt plânsul meu şi vaietele mele curg ca ape» (Iov 3, 24), dar şi regi: «Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua şi noaptea, când mi se zicea mie în toate zilele: „Unde este Dumnezeul tău?“» (Ps 41, 3). Profetul Ieremia plânge dărâmarea cetăţii sfinte: «Ochiul meu varsă lacrimi fără încetare» (Plângeri 3, 48)“, a mai arătat autoarea volumului „Lacrimi la Poarta Cerului“. Eugenia Mariana Ilea a menţionat şi că a urmărit darul lacrimilor mai mult în spaţiul creştinismului răsăritean, dar acesta nu are hotar.

„Închin această carte tuturor copiilor ale căror lacrimi şi zâmbete bat la Poarta Cerului. Dacă lacrima are valoarea unei rugăciuni, de aceeaşi valoare este purtător şi zâmbetul care, gingaş în urma lacrimii, se întoarce la Dumnezeu într-o sfântă mulţumire“, a mai spus autoarea, prof. Eugenia Maria Ilea.