Legătura dintre mamă şi copil se formează în primii ani

Rolul mamei în viaţa unei societăţi este fundamental. Mai ales prin natura relaţiei care se dezvoltă între ea şi copil. Medicii, psihologii şi sociologii spun că mama asigură o stabilitate fizică, sufletească şi emoţională copiilor ei pentru toată viaţa. Cum actualul guvern vrea să reducă durata concediului de creştere a copilului de la 24 de luni la 12 luni, vom relua câteva dintre argumentele care vorbesc despre necesitatea prezenţei mamei lângă copil în primii ani de viaţă.

Este deja un fapt cunoscut aproape de toată lumea - fapt dovedit de cercetări multiple - că, fără prezenţa mamei, un copil expus la evenimente neaşteptate va avea o reacţie de stres intens. În momentul în care medicul taie cordonul ombilical la naştere, legătura fizică cu mama încetează. Atunci începe ataşarea psihologică şi emoţională. Legătura fizică din uterul mamei este una care menţine copilul în viaţă. Fără această legătură, el nu s-ar putea naşte. Din momentul naşterii, urmează ataşarea, fizică, psihică şi emoţională, a copilului de mamă. Medicii şi psihologii, prin mai multe studii şi cercetări, au demonstrat că această legătura emoţională şi psihică îi oferă copilului fundamentul pentru relaţia lui cu lumea. O legătură strânsă între mamă şi copil influenţează reacţiile lui de mai târziu în viaţă. Trăinicia acestei relaţii se reflectă în reuşitele copiilor la şcoală, în modul în care aceştia îşi fac prieteni şi în felul cum reacţionează ei la situaţii noi sau stresante. Bebeluşii care sunt bine ataşaţi de mamele lor simt că ea este o bază sigură de unde ei pot explora lumea. Ei sunt asiguraţi de prezenţa mamei şi merg la ea atunci când se rănesc, sunt stresaţi sau speriaţi. În cazul în care copilul nu are o legătură strânsă cu mama, ei caută o legătură în afară, dar aceasta nu este întotdeauna una care le aduce mare confort sau siguranţă. Acest lucru poate lăsa un gol în viaţa lor. Independenţi la o vârstă fragedă Ataşarea de mamă se dezvoltă prin interacţiune, numai astfel se dezvoltă într-un mod sănătos. Alăptarea, simpla comunicare în limba copilului, lecturile cu copilul sau orice altă activitate împreună se transformă într-o experienţă de ataşare. Jocurile împreună, discuţiile "între patru ochi" şi ascultarea cu atenţie a ceea ce copilul are de spus sunt acţiuni care pot crea o legătură puternică, durabilă, pentru totdeauna. Sugarii care au o legătură profundă cu mamele lor devin independenţi la o vârstă fragedă. Şi, dimpotrivă, lipsa unei legături cu mama la sugari poate avea un efect pe toată durata vieţii lor. Sugarii care nu sunt legaţi de mamele lor sunt mai anxioşi şi mai nesiguri. Această legătură, de asemenea, le stimulează stima faţă de sine. Este partea poate cea mai importantă din viaţa unui copil. Chiar şi atunci când au o viaţă instabilă, procesul de ataşare dezvoltat în primii ani de viaţă le permite să fie de sine stătători şi să se bucure de relaţii cu semenii. Aceşti copii reuşesc bine la şcoală, mai ales la matematică. Legătura strânsă dintre mamă şi copil creează la copil un sentiment de încredere şi o atitudine pozitivă. Dacă nu există nici un fel de legătură între mamă şi copil, rezultatul este un efect profund negativ. Acest lucru apare atunci când copiii sunt abandonaţi la naştere sau sunt trimişi direct la o instituţie de creştere a copiilor. Copilul nu se va ataşa emoţional sau fizic aproape deloc de persoanele din instituţie, dacă nu este adoptat rapid. Aceste atitudini generale se sprijină pe faptul că în instituţiile de îngrijire a copilului se presupune că personalul este suprasolicitat şi nu stă cu copilul un timp suficient ca aceste legături fundamentale să se creeze. Dacă se întâmplă să se creeze o asemenea legătură, ea poate duce la efecte negative atunci când copilul şi persoana care l-a îngrijit la un moment dat sunt separaţi. Ataşamentul faţă de mamă se stabileşte în primii ani Astăzi, după cum se vede şi din politicile sociale propuse de reducerea concediului de creştere a copilului, tendinţa este ca tot mai mulţi copii să fie daţi la creşe sau în centre de zi. Personalul acestor instituţii devine îngrijitorul primar al copilului. Dar tot aici pot fi incluşi, de asemenea, părinţii, bunicii sau orice persoană care are grijă de copil în timpul zilei. De multe ori, sugarii şi copiii mici devin foarte ataşaţi de cel care-i îngrijeşte în primii ani de viaţă. Adesea, acesta se întâmplă să fie chiar mama lor. Dar ei pot forma o legătură cu persoana care îi schimbă, îi hrăneşte şi le creează confort. Copiii au nevoie de timp de ataşare atunci când sunt luaţi în îngrijire. Cel puţin începând din anii â50, peste tot în lume, acest prim îngrijitor al copiilor a devenit un educator de la creşă sau de la grădiniţă. Cercetătorii au descoperit că 50% dintre copiii crescuţi în primii ani de viaţă de altcineva decât mama lor formează acelaşi tip de legătură cu persoanele care îi îngrijesc. Pe de altă parte, 70% dintre copiii crescuţi de mame formează o legătură strânsă cu mama lor. Rata mai scăzută a ataşamentului faţă de persoanele care îi îngrijesc reflectă, probabil, o calitate mai scăzută în îngrijire şi apropiere. Tot mai multe cercetări în acest domeniu arată că societatea trebuie să găsească modalităţi pentru a le asigura mamelor posibilitatea să stea, cel puţin în primii ani de viaţă ai copilului, acasă, cât mai aproape de copii. Acest lucru - deşi, să recunoaştem, există şi excepţii - asigură o îngrijire de înaltă calitate şi un proces de ataşare strânsă între copil şi mamă. 70 % dintre copiii crescuţi de mame formează o legătură strânsă cu mama lor. 50 % dintre copiii crescuţi în primii ani de viaţă de altcineva decât mama lor formează acelaşi tip de legătură cu persoanele care îi îngrijesc.