Licitaţie de lucrări clasice la Bucureşti
Să ai în propria ta casă o pictură a unui clasic român, o lucrare pe care, eventual, o ştii dintotdeauna, pe care ai admirat-o pe când erai elev, în albumele de artă, este un adevărat privilegiu rezervat celor cu dare de mână, dar şi iubitori şi cunoscători ai artei.
Cu numai trei zile înainte de Moş Nicolae, galeria Ara Art din Bucureşti a scos la licitaţie mai multe lucrări semnate de clasici români. Una dintre ele ne este, probabil, cunoscută multor dintre noi, o adevărată emblemă a picturii româneşti: „Ulcica cu garoafe“, semnată de Ştefan Luchian, supranumit şi Poetul plastic al florilor. „Ulcica cu garoafe“ a fost adjudecată cu suma de 37.000 de euro. E mult, e puţin? Greu de spus. Depinde de ce înseamnă banii pentru tine, cum îi câştigi şi cât de mult iubeşti arta. Dacă pui la socoteală istoria tragică şi sublimă a maestrului Luchian, cel care şi-a canalizat aproape toată energia creatoare spre redarea frumuseţii florilor după ce paralizia sa a început, s-ar putea să merite. Maestrul care picta frumuseţea cea dantelată a florilor cu pensula legată de mână merită toată dragostea iubitorilor de artă.
Refuzând cu îndârjire drumul carierei militare, pe care voia să-l împingă familia - tatăl său era maiorul Dumitru Luchian -, a urmat Şcoala Naţională de Arte Frumoase, pe care a absolvit-o în 1889, obţinând şi o medalie de bronz pentru lucrările „Cap de expresie“ şi „Studiu după natură“. A studiat în Germania şi Franţa, a expus în mai multe expoziţii, iar viaţa sa a cunoscut suişuri şi coborâşuri. A dorit să fie profesor la Belle-Arte în Iaşi, participând la un concurs pentru ocuparea Catedrei de pictură, dar s-a retras cu scandal, acuzând maşinaţiuni de culise. La o expoziţie din anul 1905 a vândut un singur tablou şi cumpărător a fost pictorul Nicolae Grigorescu. Din 1909 până la data morţii sale, în 1916 a fost ţintuit de paralizie, însă a lucrat neobosit, cu mare dragoste pentru natura prin care se mai plimba doar în gând.
Un alt clasic ale cărui lucrări au fost vedetele acestei licitaţii este Nicolae Tonitza. Lucrarea „Tulpanul roz“ a maestrului a fost vândută cu 30.000 de euro. Patru lucrări ale lui Tonitza au fost puse în licitaţie: „Micuţa din mahala“, „Tulpanul roz“, „Lipoveanca“ (adjudecată cu 12.000 de euro) şi „Tristeţe“.
Licitarea care a cuprins cei mai mulţi paşi - şapte la număr - a fost pentru lucrarea „Micuţa din mahala“, de Nicolae Tonitza, suma finală fiind de 2.200 de euro.
Cu preţuri destul de modeste - raportate la nivelul oamenilor care achiziţionează în mod obişnuit lucrări de artă - s-au mai vândut lucrări de Samuel Mutzner, Ion Ţuculescu, Nicolae Dărăscu.
Lucrările lui Ion Ţuculescu puse în licitaţie au fost „Golful Balcicului“ şi „Geamia din Balcic“, adjudecate pe câte 1.300 de euro. Pictura „Veneţia“, de Nicolae Dărăscu, s-a vândut pentru 4.000 de euro.
Viaţa lui Samuel Mutzner (1884-1959) a fost marcată de dramă şi scandaluri, astăzi destul de amuzante. El provenea dintr-o familie modestă, cu origini evreieşti. A studiat la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti, apoi la Academia Bavareză de Artă din München, iar după asta s-a dus la Paris, unde în 1908 a absolvit celebra Academie Julian.
A studiat şi pe lângă maestrul Claude Monet. A expus în România la Ateneul Român, a călătorit în lumea largă (Tunisia, Japonia, America de Sud, a şi locuit în Venezuela, unde a făcut o expoziţie, fiind deschizător de drum pentru artiştii din această ţară în materie de tehnici şi proceduri). Revenit în ţară, a fost marginalizat de legionari, apoi de comunişti. Scandalurile destul de amuzante care sunt legate de numele său să referă la supoziţia că picturi executate de soţia sa, pictoriţa Rodica Maniu - ceva mai slab cotată pe piaţa de lucrări artistice din vremea lor -, au fost semnate de el, ca să fie mai bine vândute şi, de asemenea, unele dintre lucrările elevilor lui ar fi fost vândute ca fiind ale maestrului. Lucrarea „Mahalaua Bărăţiei“, de Samuel Mutzner, a fost vândută cu 1.000 de euro, iar lucrarea „Lectura“ a fost adjudecată în cadrul licitaţiei pentru 4.000 de euro. (Dan Cârlea)