Liturghia, semnul văzut al mărturisirii credinţei
„Cel mai important lucru într-o zi de mare sărbătoare este Liturghia”, a spus duminică, în ziua praznicului Nașterii Domnului, la Mănăstirea Radu Vodă, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. De sărbătoarea Soborului Maicii Domnului, luni, 26 decembrie, Preasfinția Sa a slujit la Catedrala Patriarhală.
În ziua praznicului Naşterii Domnului, credincioşii ortodocşi au participat la Sfânta Liturghie săvârşită la bisericile de parohie şi de mănăstire din întreaga ţară. În Capitală, la Mănăstirea Radu Vodă, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul. În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a explicat că „fiii Bisericii care întâmpină Crăciunul cu bucurie şi doresc cu adevărat să fie mai aproape de Mântuitorul Hristos, Care Se naşte iar şi iar şi Care Îşi caută loc în inimile noastre, au înţeles că cel mai important lucru într-o zi de mare sărbătoare este Liturghia”, informează basilica.ro.
Totodată, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul a reliefat şi atitudinile celor care se împotrivesc Domnului Hristos şi Bisericii Sale. „Există şi unii oameni care au o atitudine asemenea lui Irod, adică potrivnică Mântuitorului Iisus Hristos, Evangheliei şi Bisericii. Aceştia nu scapă nici un prilej de a găsi vreun cuvânt răutăcios la adresa Lui şi a Bisericii. O altă categorie este a celor care sunt indiferenţi faţă de Dumnezeu şi aproapele nostru. La poarta mai multor oameni din Betleem a bătut Fecioara Maria, care se pregătea să nască, şi ea nu a fost primită nici măcar în casa de oaspeţi, adică la han, dar nici în casa altora, pentru că oamenii, cum suntem şi noi adeseori, indiferenţi şi comozi, nu se mai gândesc la alţii. Indiferenţa de atunci, de la Betleem, este remarcată tot mai des în lumea noastră”, a spus Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.
Participarea cu evlavie la cultul Bisericii reprezintă mărturisirea văzută a credinţei ortodoxe pentru cei din societate. „Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului trebuie să ne facă şi pe noi să fim mai aproape de învăţătura Mântuitorului şi de Biserica pe care El a întemeiat-o. Este bine să spunem tuturor, chiar dacă unii nu vor accepta acest mesaj al nostru, că cel mai important lucru de Crăciun, de Paşti, de Anul Nou şi de marile sărbători este să vină la Biserică şi să participe la Sfânta Liturghie. Prezenţa la Biserică este semnalul că noi suntem creştini cu adevărat şi următori ai Mântuitorului Hristos. Faptul că tot mai multe uşi în casele creştinilor rămân ferecate atunci când vine preotul cu icoana sau cu agheasma de Bobotează şi când vin colindătorii să vestească Naşterea Mântuitorului este iarăşi un semn că noi ne-am răcit şi îndepărtat de învăţătura mântuitoare pe care El, Fiul lui Dumnezeu, a adus-o în lume”, a subliniat PS Părinte Episcop Timotei Prahoveanul.
În cadrul Sfintei Liturghii, ierarhul a hirotonit diacon pe teologul Ioan Mihai Drăgan pe seama Centrului social-cultural „Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica”.
A doua zi de Crăciun la Catedrala Patriarhală
Biserica Ortodoxă Română a sărbătorit în a doua zi de Crăciun, 26 decembrie, Soborul Maicii Domnului şi pe Sfântul Cuvios Nicodim cel Sfințit de la Tismana. La Catedrala Patriarhală din București, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
În această zi, la sinaxarul sărbătorii se amintește și de fuga în Egipt a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cu Pruncul Iisus și de uciderea pruncilor. În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a vorbit despre tentativa de a ridica viața Pruncului dumnezeiesc de către regele Irod cel Mare. „Irod avea un gând ascuns privitor la acest Prunc despre care aflase. El era temător pentru că, îndrăgostit de putere, ţinea foarte mult la tronul lui și se temea să nu-l piardă. Auzise că Mesia trebuia să Se nască acolo, în hotarele Betleemului, şi, de aceea, cu puţin timp înainte de a se întâmpla acest eveniment a dat poruncă ca să fie distruse toate condicile de la templu care consemnau genealogia celor care coborau din Împăratul David. Cu toate acestea, văzând că magii întârzie să se întoarcă la curtea lui şi să îi spună despre Naşterea Pruncului Mântuitor, a dat poruncă nemaiauzită: să fie omorâţi toţi pruncii de la doi ani în jos, din hotarele ţinutului Betleem. De aceea am auzit astăzi în Evanghelie împlinirea unei profeţii: «Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt». Această poruncă pe care a dat-o împăratul Irod ni-l descoperă ca pe un rege crud şi nedrept. Aşa a fost întreaga lui domnie. A domnit aproximativ 40 de ani şi a fost numită această domnie un timp în care a curs un fluviu de sânge”, a spus Preasfinția Sa în cuvântul de învățătură.
De asemenea, ierarhul a amintit și de Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana, cel care a întemeiat în secolul 14 mai multe mănăstiri importante în Țara Românească.
„El s-a născut în jurul anului 1320 dintr-o familie care avea origini macedonene, iar după unii, chiar origini vlahe. Se înrudea cu cneazul Lazăr al Serbiei şi cu familia Basarabilor din Țara Românească. De tânăr a dorit să îmbrăţişeze viaţa călugărească, lucru pe care l-a făcut la Mănăstirea Hilandar din Muntele Athos. Acolo a deprins mai ales taina rugăciunii neîncetate, dar şi meşteşugul scrierii manuscriselor şi al lucrării faptelor bune pe care mulţi monahi din vremea aceea le-au învăţat în şcoala marilor părinţi ai acestui loc sfânt al Ortodoxiei. După o vreme, Sfântul Nicodim a hotărât să meargă în Serbia, unde a întemeiat două mănăstiri, iar în jurul anului 1370 s-a stabilit în Ţara Românească, ctitorind mai multe mănăstiri, printre care şi cunoscuta Mănăstire Vodiţa, şi mai apoi, în anul 1379, Mănăstirea Tismana, din Oltenia”, a arătat Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul. (Ioan Buşagă, Marius Nedelcu)