Liturghie arhierească la Biserica „Oota“
Credincioşii din parohia craioveană „Maica Domnului“ - Oota l-au avut în mijlocul lor în Duminica a II-a din Postul Mare pe Înalt Preasfinţitul Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei. Cu acest prilej, IPS Mitropolit a săvârşit slujba Sfintei Liturghii, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
În cea de a II-a Duminică a Postului Mare, credincioşii craioveni au participat în număr mare la Sfânta Liturghie, oficiată de IPS Irineu la altarul Bisericii „Oota“. La finalul slujbei, Mitropolitul Olteniei a pus la inimile celor prezenţi cuvânt de învăţătură, tâlcuind pericopa evanghelică duminicală şi îndemnându-i pe cei prezenţi la post, rugăciune şi fapte bune. „Din cuvintele Mântuitorului, «Fiule, iertate sunt păcatele tale!», reţinem că orice suferinţă în viaţa omului are la bază un păcat, o greşeală, o încălcare a poruncilor divine. Lucru cunoscut încă de la strămoşul nostru Adam, care, ne spune Sfânta Scriptură, de îndată ce a păcătuit a pierdut harul dumnezeiesc, a pierdut Raiul şi a trebuit să moară. De atunci, acest germen al greşelii, această sămânţă a putreziciunii, cum o denumim într-una din rugăciunile de la Sfântul Maslu, se află în noi. Chiar dacă suntem icoane ale lui Dumnezeu, trupul nostru se strică, moare şi se descompune, pentru ca sămânţa dumnezeiască sădită în noi la creaţie să odrăslească întru viaţa veşnică. Iar Cel care a venit să ne răscumpere, să ne dăruiască viaţa cea veşnică, luând firea noastră cea păcătoasă asupra Sa, a fost Mântuitorul Iisus Hristos. Cel care, precum slăbănogului aflat pe patul de suferinţă, ne spune şi nouă: «Fiule, iertate sunt păcatele tale!» Şi deodată, răutatea, slăbiciunea, neputinţa ies din noi, lăsând loc harului de la Dumnezeu, care «pe cele neputincioase le vindecă şi pe cele cu lipsă le plineşte». Iar Evanghelia acestei duminici ne spune ce trebuie să facem pentru ca harul sfinţitor trimis nouă de Dumnezeu să nu plece de la noi. Astfel, bolnavul şi însoţitorii săi au venit înaintea Mântuitorului Iisus Hristos cu credinţă. Aşa precum şi noi venim la Biserică pentru că suntem credincioşi şi Îl mărturisim pe Dumnezeu. Este vorba de o credinţă exprimată prin modul de viaţă şi trăire, prin faptele bune săvârşite. Pentru că «nu oricine zice Doamne, Doamne va intra în Împărăţia cerurilor» (Matei 7, 21), ci numai cei ce fac voia «Tatălui Meu care este în ceruri» (Matei 12, 49). Aşadar, «Duhul să nu îl stingeţi, proorocirile să nu le dispreţuiţi» (I Tesaloniceni 5, 19-20), ne spune Sfântul Pavel, ci toate să le facem spre slava lui Dumnezeu, ca şi noi, aflându-ne în Biserica slavei lui Dumnezeu, să fim vindecaţi de neputinţele noastre şi să ajungem în Împărăţia cerurilor“, a spus IPS Irineu.
Totodată, Mitropolitul Olteniei a vorbit despre dimensiunea teologică a celei de a doua Duminici a Postului Mare, închinată de Sfânta noastră Biserică „Teologului energiilor necreate“, Sfântul Grigorie Palama. „Acest Sfânt Părinte, călugăr isihast, un sfânt ierarh trăitor şi mărturisitor, ne-a arătat că dacă ne curăţim viaţa şi sufletul de povara păcatelor şi a grijilor lumeşti şi ne îndreptăm cu toată fiinţa noastră spre Dumnezeu, putem fi martorii vederii luminii dumnezeieşti. Acea lumină a slavei cereşti care se află sădită în interiorul nostru, însă de multe ori, datorită păcatelor, ea se diminuează până la stingerea totală. Iar ca să o reaprindem trebuie să ne rugăm cu lacrimi de pocăinţă lui Dumnezeu, aşa cum se ruga Sfântul Grigorie Palama: Doamne, luminează întunericul meu! Să-l rugăm pe Sfântul Grigorie Palama ca să ne fie ghid şi îndrumător spre Împărăţia cerurilor şi, aşa cum el a văzut lumina cea dumnezeiască, şi noi să fim vrednici de vederea luminii Învierii“, a încheiat IPS Părinte Mitropolit Irineu.
Oota, repere istorice
Biserica „Oota“ este monument istoric şi datează de la începutul secolului XIX-lea. A fost construită pe dealul Oota, în mahalaua ce poartă acelaşi nume (numele ei vine de la locuitorii „Ooteşti“ amintiţi în pisania bisericii). Pe locul unde astăzi se ridică lăcaşul de închinare se găsea, pe la 1800, o biserică din lemn. În 1813 a fost zidită o biserică din cărămidă, cu „blagoslovenia Prea Sfinţitului Părinte Episcop al Râmnicului, Chir Galaction, în zilele Măriei Sale Gheorghe Caragea Voievod“. Pictura a fost finalizată în anul 1817. Dintre ctitori, amintiţi în pomelnicul scris de Dionisie Eclesiarhul, se remarcă Constantin Brăiloiu, ajutat de mai mulţi boieri şi negustori din zonă. În anul 1879 se ridică clopotniţa de la intrarea în curtea bisericii, construcţie care se păstrează în original şi astăzi. Pe lângă biserică a funcţionat un timp şi o şcoală particulară. Sfântul lăcaş a suferit mai multe lucrări de renovare şi consolidare, ultimele fiind efectuate în perioada 1984-1988, cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Mitropolit Nestor Vornicescu al Olteniei.