Maica Domnului - „cortul cel ceresc”

Asemenea sărbătorii Naşterii Maicii Domnului, şi Intrarea în Biserică este istorisită de apocrifa Evangheliei lui Iacov, care înfăţişează prima etapă din viaţa Fecioarei Maria. Evenimentul ne este cunoscut şi constă în două momente principale: aducerea pruncei Maria, la vârsta de doar 3 ani, la Templu şi închinarea ei Domnului, aşa după cum făgăduiseră părinţii ei, prin intermediul marelui arhiereu Zaharia.

Pe lângă latura aceasta istorică, sărbătoarea ne dezvăluie bogate semnificaţii mistice. Una dintre acestea ar fi numele sau mai bine zis apelativul pe care Maica Domnului îl primeşte din partea imnografilor: "cortul cel ceresc".

Încă de la slujba Vecerniei se fac referinţe la Cortul Mărturiei din Vechiul Testament, mai precis două din cele trei paremii vorbesc despre Cort şi Templu; două imagini mistico-simbolice în care dumnezeieştii Părinţi văd pe Maica Domnului. Şi, într-adevăr, Maica Domnului este "cortul cel ceresc", care fără asemănare este mai presus decât Cortul Mărturiei, care era doar un prototip simbolic al celei care a cuprins pe Cuvântul Cel necuprins.

Maica Domnului depăşeşte şi prototipul Templului lui Solomon, fiind templu însufleţit al slavei lui Hristos Dumnezeu. O identificare simbolică are loc, mai ales în imnografia praznicului, între Sfânta Sfintelor şi Maica Domnului. Aşa cum Sfânta Sfintelor era locul cel mai sfânt pentru evrei, în aceeaşi măsură, Preacurata Fecioară este cea mai curată dintre pământeni; aşa după cum Sfânta Sfintelor păstra în sine Chivotul Legii, la fel şi Stăpâna lumii a avut întru sine pe Cel ce este "plinirea Legii şi a profeţilor".

Pururea-fecioria Maicii Domnului este preînchipuită tot prin imaginea Templului, mai precis prin profeţia lui Iezechiel, care vorbeşte despre poarta Templului care va fi încuiată şi nimeni nu va trece prin ea, decât Cel Preaînalt (Iezechiel 43, 27-44, 4). La fel, imaginea ne duce cu gândul la practica sacerdotală de la Templu, care rezerva intrarea doar o singură dată pe an, în Sfânta Sfintelor, a marelui arhiereu. Putem concluziona aceste scurte reflecţii legate de praznicul de azi prin cuvintele Sfântului Nicolae Cabasila: "Astăzi, toată zidirea s-a înnoit mai frumos şi mai luminat, căci a strălucit podoaba de obşte a întregii creaţii. Astăzi, toţi îngerii lui Dumnezeu cântă cu glas mare laude şi cântări Domnului lor, cu atât mai mult decât atunci când a împodobit cerul cu cununa de stele, cu cât cea care răsare azi e mai înaltă şi mai luminoasă decât orice stea şi mai folositoare decât toată lumea. Pentru aceea, de negrăit este buna grăire închinată ei şi toată limba laudă într-un singur glas cele ale ei, şi neîncetat slujesc Maicii lui Dumnezeu, cântând toţi oamenii şi toate cetele îngereşti".